A apărut o specie nouă

0
582

De milioane de ani a apărut omul pe pă­mânt. De atunci, în fiecare zi, s-a descoperit ceva ce l-a apropiat de civilizaţia perfectă. Iar acest lucru s-a tot întâmplat până prin anii 1960.
Se ştie că odată ajuns la culme, urmează coborârea. Generaţia postbelică a făcut primii paşi spre decăderea civilizaţiei. Semn a fost apariţia unor grupuri de … nimeni nu ştia cum să-i numească, nişte ciudaţi care s-au autoproclamat hipyoţi. A fost un şoc, până atunci oamenii se îmbrăcau frumos, elegant şi curat, se comportau civilizat şi respectuos, învăţau şi munceau. Deşi acest grup nu făcea nimic din toate acestea, lumea a rămas pasivă. După cum se ştie, răul se răspândeşte mult mai repede decât binele. Dacă la început au fost puţini, în scurt timp însă numărul lor a crescut vertiginos. Nemulţumiţi de ce le oferea alcoolul şi practicarea sexului liber, au căutat şi alte distracţii. Aşa au descoperit drogurile, iar acest flagel s-a răspândit şi mai repede, încât în zilele noastre, o însemnată parte din populaţie le foloseşte permanent ori ocazional. Datorită acestor sporturi, s-au înmulţit sinuciderile, violurile , crimele, iar lumea … nu s-a alarmat. Mai mult, unele ţări au legalizat consumarea drogurilor! Reîntoarcerea la origini nu s-a oprit aici, ci continuă. A apărut o altă modă: tatuajele, cu care se mândresc atât fetele, cât şi băieţii, deşi din cauza tatuajelor, corpul unora seamănă cu cineva care nu s-a spălat niciodată. Am văzut un … om tatuat, nu-l pot numi nici om, nici animal, pur şi simplu m-am îngrozit. Nu există nici un loc din corpul lui să nu fie tatuat şi, ca să pară şi mai îngrozitor, şi-a plantat nişte coarne în frunte! Culmea, lumea îl acceptă, mai mult, are şi simpatizanţi care se mândresc cu el. Oare ce caracter trebuie să aibă fata care se declară iubita unui astfel de om?
Nu ştiu în ce lume trăim, dar peste tot ciudaţii câştigă teren. Cu câţiva ani în urmă, la concursul de muzică uşoară Eurovision, premiul cel mare a fost câştigat de un grup de monştrii, care se comportau şi urlau pe scenă ca nişte sălbatici. N-am înţeles nici până azi ce juriu le-a putut acorda premiul? De atunci nimeni n-a mai auzit de ei, probabil că au ştiut un singur cântec, dacă ceea ce au reprodus ei acolo se putea numi cântec. Din nefericire n-a fost singurul caz! De curând, tot la acest concurs, premiul a fost câştigat de un bărbat cu barbă, numai pentru că s-a prezentat pe scenă îmbrăcat în rochie de femeie!!! Dar nu numai la noi se întâmplă asemenea lucruri. Cu câţiva ani în urmă, în America a fost ridicat la culmi un aşa-zis cântăreţ, care avea nişte versuri, nu numai emoţionante dar şi educative, cum ar fi: Aş viola pe mama, sora, fiica! Ăsta da text de cântec!!! Iar lumea să mai îngenunchieze şi azi în faţa unui astfel de talent ieşit din comun!!! Sunt sigur că dacă un astfel de idol, în timpul unui spectacol şi-ar amputa un picior ori o mână pe scenă, s-ar găsi câţiva dintre admiratorii lui să-i urmeze exemplu.
În zilele noastre se fac nişte lucruri la care caut un răspuns, dar nu găsesc. Cândva, doar cei mai săraci oameni umblau cu hainele rupte, cu pantaloni atârnând pe ei, cu şiretul bocancilor desfăcut, cu pantofi de culori deferite. Acum, la orice eveniment, trebuie să foloseşti un limbaj modern, într-o ţinută haioasă! Prezenţa unui individ într-un juriu ar trebui să fie o garanţie de cinste, de responsabilitate şi corectitudine. Este de neconceput să te prezinţi la masa juriului, unde colegii tăi sunt într-o ţinută elegantă, iar tu eşti îmbrăcat într-un maieu, afişându-ţi tatuajele, cu blugi rupţi, bretelele atârnând (semănând cu un măgar pe jumătate deshămat) şi cu şapcă în cap. Unii nu-şi dau seama că o asemenea ţinută nu îi va face pe ceilalţi să-l considere mai inteligent, dimpotrivă… poate mai şmecher, dar noi nu de şmecheri avem nevoie!
Se spune că reclama este mama afacerilor, eu însă am o altă părere. Văzând de nenumărate ori ceva, oamenii devin curioşi, vor să încerce, măcar o dată, cele văzute în reclame sau în filme. Eu recunosc că nu am mâncat niciodată caviar, deşi la fiecare petrecere mare aud că se consumă acest produs necunoscut pentru mine. Sunt sigur că dacă mi-ar pune cineva în faţă un castron întreg de caviar, chiar dacă nu ştiu ce gust are, doar de curiozitate, aş mânca şi eu, se consumă o linguriţă pe o bucată de pâine prăjită. Aşa se întâmplă şi în urma celorlalte reclame. De filme să nici nu vorbim, domină violenţa, consumul de droguri, chiar se arată cum se şi droghează, scene de sex pe capota maşini, în lift, pe masa de bucătărie, deşi camera e la doi paşi de ei, adică se face reclamă la lucruri care pentru unii devin puncte de reper. În ultimii 20 de ani, nu am văzut nici un film unde un personaj să dăruiască o floare iubitei lui. Însă am văzut nenumărate cazuri când bărbatul îşi bate nevasta. Şi atunci ne punem întrebarea, oare cine e de vină că lumea e aşa cum e?
P.S. O altă categorie care aparţine ciudăţeniilor lumii, este a bărbaţilor care vor să devină femei şi viceversa. Despre aceştia se spune că suferă de o boală. S-ar putea ca unii dintre ei să fie chiar bolnavi, dar restul practică acest sport doar pentru că este la modă, ori din simplă curiozitate, influenţaţi tot de reclamele fără număr! Şi în acest caz lumea a luat poziţie pe degeaba! Tot mai multe ţări permit căsătoria între doi bărbaţi, între două femei! Ce poate să urmeze? Interzicerea căsătoriilor dintre un bărbat şi o femeie! (Gabi LACHNER)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.