Suprafaţa rănită a României

0
979

Mai mult pentru informare decât pentru delectare culturală, mai mult auditiv decât vizual, urmăresc unele emisiuni tv. Alegerea mea e în funcţie de invitaţii în studio, de tema dezbaterii şi de calitatea argumentaţiilor, dacă nu cumva se suprapun vocile într-atât, încât în anumite momente să nu se înţeleagă nimic din mesaje. Şi, totuşi, imaginile documentează uneori atât de relevant, ele sunt atât de pline de informaţie! – deci se cer văzute. Retrocedările abuzive de terenuri fores­tiere, subiect dezbătut de un post de televiziune, în 28 ianuarie 2016, mi-a provocat mirarea, revolta şi o milă profundă.
Imaginile ce se derulau pe fundalul din spatele invitaţilor emisiunii mi-au expus chipul înfiorător al unei ţări devastate, jefuite, ba chiar maltratate. Suprafeţe de munţi decopertate de bogăţia şi frumuseţea lor forestieră, cu crengi aruncate într-o vraişte stridentă păreau rămase de pe urma unui prăpăd. Ele vorbeau nu doar de jaf şi distrugere, ci şi despre lucrul făcut în dispreţul naturii, mutilate în urma exploatării. Conţineau în ele inclusiv o atitudine din care lipsea de departe iubirea şi  respectul pentru pământul ţării noastre. Drumuri tăiate la întâmplare, cu tranşee adânci de circa un metru, copaci de-o măreţie impunătoare doborâţi la pământ, pante de munte arse ca după o catastrofă arătau chipul înfiorător al României nu doar umilite, ci rănite de moarte. S-ar întoarce în pământ străbunii, posesorii unor păduri pe care le-au conservat generaţii la rând, cu iubire şi sfinţenie până la etatizarea din anii ’50.
Văd şi percep pământul ţării mele ca pe un organism viu – sănătos, prosper, abundent de frumuseţe, de bogăţie şi rod, când e muncit, respectat, îngrijit. România este un pământ fericit când e iubit şi ajutat de munca omului, care îi sporeşte potenţialul şi frumuseţea. Mă revoltă însă şi mă întristează profund ce i s-a întâmplat ţării în ultimii 25 de ani. Şi nu doar în aceştia. Mă dor şi rănile ei mai vechi, ale anilor când i-a fost ucisă elita, distrusă tradiţia şi frântă continuitatea de valori culturale şi spirituale. Dacă atunci s-a atentat la umanitatea noastră, azi e mutilat corpul viu al României, geologia, flora şi vegetaţia munţilor noştri. Se gândeşte oare cineva la consecinţele ecologice ale defrişărilor masive? Trist şi revoltător este că inşi cărora le revenea managementul public al statului, al unor instituţii de decizie, unii conceptori de legi şi decidenţi s-au năpustit asupra avuţiilor ţării, înţelegând ei capitalismul ca pe un prilej de-a intra după bunul lor plac în posesia ţării. După ce vor fi  jucat un rol în ’89, câştigând  notorietate şi apoi funcţii de demnitari, au trecut la ticluirea de legi şi ordonanţe în interes propriu, iar unii, la fraudarea şi distrugerea ţării în avantaj personal. Mai întâi vândută pe nimic industria, câtă a fost, spulberată economia, apoi însuşirea fondului forestier. N-a fost deloc întâmplătoare amânarea sine die a punerii în posesie a proprietarilor de drept cu pădurile la care aveau dreptul.
Practicată după afirmaţia unui ins din anii ’90 – „aşa vrea muşchii mei!”, libertatea, când e manifestare a bunului plac, dezlănţuire furibundă a lăcomiei, e o calamitate cu efecte devastatoare pentru ţară. Munţii noştri superbi, faima şi bogăţia României, pecetea ei identitară, de ţară unicat în Europa şi în lume, munţii – această comoară şi Golgotă a noastră, adăpostul rezistenţei în istorie,  leagănul unei culturi rurale – ei bine, departe de-a mai fi azi „un picior de plai/o gură de rai”,  munţii noştri înfăţişează pante pustiite de mafia lemnului, suprafeţe devastate şi „arse” ca nişte uriaşe răni terestre. Ai putea crede că sunt urmele unor catastrofe geologice, cutremure, izbucniri de vulcani, incendii mistuitoare. Nu. Dumnezeu a ferit România de astfel de catastrofe, dar n-a reuşit să o apere de lăcomia unor inşi strecuraţi în structuri de putere, tocmai la vârf.
Imaginile derulate în emisiunea lui Rareş Bogdan dădeau impresia unui corp suferind, pârjolit de un blestem căruia nu i s-a putut face faţă. Aveam senzaţia unei fiinţe sângerânde, rănite de moarte. Pe întinse suprafeţe montane România arată precum arşii de la Colectiv, rănită şi ţipând de durere. Ţara a fost sfâşiată, devalizată, batjocorită – culmea! – chiar de către unii din cei care, prin statut şi funcţii,  aveau misiunea să o îngrijească şi să o transmită vie, nevătămată urmaşilor. Mi-am zis că aceasta se întâmplă unei proprietăţi, atunci când şmecheria, impostura, lăcomia  se strecoară la vârful conducerii, când decid inşi abuzivi şi fără pic de iubire. Dar, aviz românilor, tocmai se apropie alte alegeri!

Terezia FILIP

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.