Noi şi grijile Europei

0
491

Avem un guvern tehnocrat! A rezultat, aşa s-a văzut la televizor, din vocea străzii. Pe care o socotesc suficient de afonă şi bine pusă pe portativ, de nu ştim cine. Domnul Dacian Cioloş, numele lui nu a fost strigat de stradă, că nu se mai face, a fost desemnat premier ca un idol din Sălaj ajuns la Bruxelles. Dacă mă întrebaţi pe mine, vă spun că am avut un ochi deschis pentru acest om. Imediat, în capul meu de prunc de la ţară, adică de ţăran, mi-au apărut în faţă marile terenuri din România care vor încolţi fastuos sub ochiul magic al fostului comisar european. Şi cele vândute vor  fi răscumpărate. Oricum, eu nu ştiu cum stăm cu proprietatea ţării în care voi fi îngropat. În noaptea în care scriu aceste rânduri, îl văd la televizor pe domnul Achim Irimescu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Dacă a terminat liceul la Vâlcea, ne dăm seama de unde se trage. Parcursul dumisale european nu mă emoţionează. Ascultându-l, mi-am dat seama că e plin de bune intenţii. Blând şi constatativ, m-a mirat că a acordat o mare importanţă câinilor de la stână. Apoi transhumanţei cu oile în camion. Aşa că să nu vă legaţi, aşa din senin, de tehnocraţii noştri. Chiar au o blândeţe de taur, cum spunea Nichita despre poporul român. Am mai văzut câţiva membri ai guvernului care se silesc să iasă în faţă cu fapte notabile. Nepotul lui Tudor Vianu a aflat o soluţie pentru Roşia Montană. Dacă iubitorii de aur din Apuseni nu au sărit ca arşi, înseamnă că a găsit formula prin care se pansează rana. Mai toţi din guvern au lucrat prin birourile din capitala Europei. Deci au reflexe mai europene. Ne-am aştepta ca moda occidentală să intre mai cu folos în casele noastre. Numai că Uniunea Europeană are griji mari şi multe. Care ne privesc şi pe noi. Recent, la Bruxelles a fost făcut public proiectul de acord dintre preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi premierul britanic David Cameron, privind relaţia Londrei cu Uniunea Europeană. Proiectul urmează supus şefilor de state şi de guverne în cadrul summit-ului din aceste zile. Acordul prevede limitarea ajutoarelor sociale pentru muncitorii imi­granţi din Europa care merg în Marea Britanie. De asemenea, se mai stipulează dreptul unor state de a nu adopta moneda europeană, dar mai ales dreptul Londrei de a nu participa la adâncirea integrării europene. S-ar putea da dreptul parlamentelor naţionale de a discuta şi a nu aproba deciziile instituţiilor europene. Cum reacţionează guvernul de la Bucureşti la un asemenea proiect? Ar vrea ca prevederile legate de beneficiile sociale să nu se răsfrângă asupra libertăţilor de circulaţie. S-ar crede că mirajul banului social ar împuţina doritorii de confort britanic. Dar ce guvern va ridica mâna pentru o asemenea prevedere? Mă gândesc la noi. Cum să fim de acord cu limitarea libertăţilor pentru muncitorii români din Europa? Închipuiţi-vă reîntoarcerea bruscă a românilor acasă! Mai gândiţi-vă la acest sentiment patriotic. Va trebui să recunoaştem că sprijinul european a contribuit serios la modernizarea României. Ce păstrăm din sinea noastră naţională chiar ne aparţine numai nouă. Da, am cedat din suveranitate. Ce era să facem? Nu vedeţi că ruşii ne bat din nou la poartă? Deocamdată cu vorba. M-am convins că reformele instituţionale, bătălia cu corupţia, nu le putem face de unii singuri. România are tot interesul să fie menţinută unitatea Uniunii Europene. Aşa că Marea Britanie dă un exemplu prost. Slăbeşte coeziunea, atâta câtă este. Va trebui, cred, să fim de acord cu ajustarea drepturilor sociale pentru românii care muncesc în Europa pentru a păstra UE. Vom avea o Europă cu două viteze, de care s-a mai vorbit. Grijile Europei ne privesc profund şi pe noi.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.