Rănile istoriei

1
502

Celor care au citit celebrul roman „O zi mai lungă decât veacul”, al scriitorului Cinghiz Aitmatov, le-a mai rămas în minte înţelesul termenului de mancurt. Cel care şi-a uitat memoria. Cel care şi-a uitat etnia. O poreclă ruşinoasă pentru persoanele care au pierdut legătura cu rădăcina natală şi cultura poporului. Joleman, eroul cărţii, mancurtul deşi regăsit de mama sa, nu a mai cunscut-o şi a ucis-o la ordinul stăpânului. Termenul a făcut carieră în fosta lume sovietică, fiind una dintre cele mai profunde parabole ale timpului. Din păcate, mancurţii nu au dispărut odată cu marea Uniune. S-au adaptat la noile condiţii politice. Criticul şi istoricul literar Răzvan Voncu a identificat recent un mancurt dincolo de Prut. Are şi un nume. Igor Dodon, care crede că de criza din Basarabia sunt responsabile Statele Unite, care vor să provoace unirea acesteia cu România. Răzvan identifică semnele mancurtizării sovietice în vecini. De altfel, Marea Unire a românilor a stat tot timpul în coasta mancurţilor din fosta Uniune Sovietică. Depun mărturie, în timpul unui drum prin Basarabia am oprit la un magazin sătesc. Lângă o fântână cu cumpănă, un om m-a întrebat de unde vin. Auzind locul, repede mi-a amintit ceva neplăcut din vremea „ocupaţiei româneşti a Basarabiei”. Trebuie să ştim că asemenea vorbe mai circulă dincolo de Prut. Ba chiar sunt bine întreţinute. Se cultivă dispreţul obligatoriu faţă de România. Curent care, cum am mai scris, nu trebuie neglijat. Acum intră în ecuaţie şi America. Acel Dodon, economist şi cadru universitar, este în căutare de adepţi. În politica de la Chişinău, se susţine o cultură a mancurtizării. Care nu recunoaşte evidenţa. Albul este roşu. Limba română este limbă moldovenească. Am fost şi eu martor la asemenea dialoguri absurde. Oameni care sunt instruiţi să nu discearnă forma. Tot aşa funcţionează şi politica celor care vând iluzii. Mancurţii se află printre noi, iar triumful lor va fi o rană pentru istorie, spunea celebrul scriitor. Mancurţii mai speră că trecutul se poate întoarce. Iar România, şi mai nou America, să fie ţinute departe de Basarabia. Între timp, Rusia îşi consolidează poziţiile pe Nistru. Corespondentul Deutsche Welle (la Chişinău) – ziar german pe care îl citam şi din America – constata în Republica Moldova (nuanţă diplomatică!) că se discută des despre unirea cu România. Dar ne anunţă că în presa internaţională, dar şi în cea locală, se pregăteşte o invazie rusească asupra Moldovei independente, după modelul Georgiei şi Ucrainei. Un post francez de televiziune anunţa că „Moldova este următoarea ţintă a lui Putin”. Jurnaliştii francezi constată că dincolo de Prut s-au creat condiţii pentru un război hibrid. În Transnistria s-a format un orăşel militar unde sunt dislocate forţe operative ale armatei ruse. Putin a fost informat despre aerodromul din Tiraspol (22 ianuarie a.c.), unde toate „pregătirile pentru operaţiunea „Tuman” (Ceaţa) au fost definitivate. Prin intermediul ambasadei sale de la Chişinău, Rusia controlează zeci de organizaţii şi lideri de opinie de peste Prut. Asta am constatat-o şi eu la chioşcurile de presă, unde presa de limba rusă a învins-o pe cea de limba română. Chiar preşedintele României, într-un interviu din presa austriacă, comentând războiul din Ucraina, declară că „trebuie să fim pregătiţi să ne apărăm ţara”. Pe acest fond, care pe unii îi descurajează, curentul unionist peste Prut creşte. Scriam recent că Basarabia este la răscruce. Istoria confirmă că marile împliniri au loc în vremuri de cumpănă. Comentatorii străini acreditaţi la Chişinău constată că tot mai mulţi basarabeni doresc unificarea. Deocamdată eu privesc cu prudenţă această boare. Nu am aflat ca America şi UE să aibă un proiect în acest sens. Soluţiile sunt în primul rând la Chişinău, nu la Bucureşti, susţine Iulian Chifu. Apoi nădejdea este în Europa. Să nu uităm că unirea nu-i un joc, ci un proiect pe care mi-l doresc. Centenarul Marii Uniri ar trebui să ne facă mai laolaltă. Să nu uităm de mancurţi. Care lasă răni în istorie. Iar România se întăreşte. Cu armament american. Cam mult praf de puşcă în zonă!

1 COMENTARIU

  1. Domnule Popa, Nu ati citit deloc editorialul. Si nu ati inteles nimic. Bine ca stiti apelativul de mancurt si in rest decupati realitatile pe car enu le cunoasteti. Nu mi-a facut placere sa ma regasesc cu o secventa decupata in editorialul dvs. Va rog sa+l revizuiti de urgenta. Si sa nu mai decupati si calchiati textele mele, daca nu le intelgeti. Lasati-le asa cum au fost scrise, altii, ei le inteleg. In rest, in materie de unionism, ceva mai multa minte si pragmatism conteaza mai mult decat tipete sid eclamari ale unionismului, ceea ce se cheama partiotismul steagurilor fluturande. A bon entendeur, salut!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.