Se apropie alegerile locale şi în ziar încep să apară articole electorale. Un cititor a sunat la redacţie şi ne-a spus că ar prefera să nu publicăm texte şi fotografii despre candidaţi, deoarece se simte “manipulat”. Articolele publicitare, inclusiv cele politice, au scopul să-i convingă pe cititori să cumpere un produs sau să voteze un candidat. Firea presei aceasta este, să prezinte oferte – iar cititorii au libertatea să aleagă.
Tehnicile de manipulare nu rezistă în faţa minţii libere, există căi să ne ferim de capcanele întinse. Citim zilnic mesaje publicitare, sîntem îndemnaţi prin cele mai persuasive metode să cumpărăm pantofi la jumătate de preţ, abonamente de 3 euro pe mobil, iar politicienii ne transmit cu insistenţă idei din programul lor electoral. Cu toţii ne punem întrebarea ce argument ne convinge să achiziţionăm un produs şi nu altul sau să alegem un politician şi nu altul.
Constatăm că ideile candidaţilor sînt aproape similare, toţi au intenţii foarte bune. Începătorii au planuri mari, vor să schimbe oraşul sau comuna peste noapte, ceea ce îi convinge doar pe alegătorii naivi, furaţi de mesajul parţial. Dacă un candidat spune că va repara faţada blocurilor din oraş, declaraţia sa nu-i va convinge pe cei care duc gîndul mai departe şi îşi pun întrebarea de unde va lua atîţia bani.
Politicienii cu experienţă caută să ne atragă prin metode mai rafinate, dintre care unele pot fi manipulative. Mesajele electorale n-au dimensiune necinstită (cu intenţie), ar trebui ca în spatele candidaţilor locali să stea specialişti în manipulare, ceea ce nu credem că se întîmplă, textele fiind create de regulă de ziarişti (noi ne ferim să devenim scriitori electorali).
Cădem uneori victime ale manipulării, ne dăm seama după ce am cumpărat produsul şi după ce l-am ales pe candidat, dar de regulă funcţionează legea acceptării şi din moment ce ai votat cu un candidat vei vota în continuare cu el, dacă nu a făcut greşeli prea mari (este calea de conformare automată). Motivele sînt adesea netrecute prin filtrul gîndirii, ci de reciprocitate: candidatul ţi-a făcut un bine, te-a convins că oferta sa este specială, eşti sigur că are autoritate, că poziţia sa este consistentă şi verificată. Fiecare alegător invocă un motiv, fiecare cumpărător este atras de o caracteristică. Ei bine, aici trebuie să fim atenţi, să nu cădem în orbire temporară, în mreaja marketingului.
În comerţ, se întîmplă adesea ca produsele mai scumpe să se vîndă mai bine decît cele ieftine, cu toate că au aceeaşi calitate. Succesul este dat de strategia de disimulare: vînzătorul mimează calitatea înaltă, apoi scade preţul, iar cumpărătorul este determinat să cumpere. În politică, alegătorii cad în capcana promisiunilor, îşi dau seama că au fost manipulaţi, dar este prea tîrziu. Trebuie să ne ferim de comportamentul stereotip, mecanic – îl folosim adesea, pentru economie de timp şi de gîndire. Nu tot ce e scump e bun şi nu tot ce e ieftin e rău! Doar proba/expertiza/timpul decid dacă am fost traşi pe sfoară. Greşelile pe care le facem pot fi foarte costisitoare şi şansele de eroare cresc atunci cînd folosim scurtătura raţională, cînd gîndim cu mintea altora. De multe ori ne asumăm riscul, din criză de energie – şi nu dăm vina pe nimeni.
Tehnica persuasiunii este deci legitimă, nu putem să nu acceptăm articolele electorale (legea ne obligă să asigurăm spaţiu pentru partide). Cititorii trebuie să fie atenţi, deoarece publicăm fragmente de informaţie specifică, ce pot avea ca efect apariţia dorinţei de conformare. Politicienii ne asaltează cu mesajele lor şi regula este să le dăm credit şi să răsplătim binele ce ni-l fac cu voturi. Să-i alegem pe cei care au mesaje inteligente, susţinute de fapte, validaţi de alegători, şi nu în ultimul rînd vrem să fie simpatici şi să se asocieze la evenimentele pozitive ale comunităţii.
Tactica supremă de cîştigare a simpatiei alegătorilor este folosită atunci cînd politicianul recunoaşte că are totuşi şi un defect, mic!… Fiind atenţi la aceste aspecte, articolele politice publicitare pot fi acceptate şi manipularea este anihilată.
