Problema animalelor sălbatice care pătrund pe terenurile cu culturi ale oamenilor şi le distrug este una cât se poate de serioasă în comuna Asuaju de Sus. Chiar dacă agricultorii îşi îngrădesc terenurile, animalele tot pătrund pe sub, sau peste gard, şi le devastează în totalitate culturile.
Dacă sătenii au suprafeţele îngrădite, atunci pot primi despăgubiri din partea statului, dar dacă nu şi-au securizat zona, atunci rămân şi cu paguba. Dar chiar şi aşa, terenul cu pricina nu mai poate fi folosit cu destinaţie agricolă, existând tot timpul riscul ca sălbăticiunile să pătrundă peste el. Soluţii ar fi, dar legea nu îi ajută pe ţărani, crede viceprimarul comunei: „Terenurile noastre sunt înconjurate de un fond forestier şi în cadrul acestuia este şi un fond de vânătoare, bogat în mistreţi, cerbi şi ciute. Căprioarele nu prea distrug, dar mistreţii fac dezastru. Legea spune să-ţi îngrădeşti proprietatea. Dacă ai făcut acest lucru, ai semnale luminoase şi sonore, iar animalele ţi-au rupt gardul, atunci statul te va despăgubi. Dar problema ar trebui să se pună în felul următor: cei ce deţin fonduri de vânătoare să le împrejmuiască şi amenajeze animalelor sălbatice spaţii pentru a se hrăni, ca să nu mai fie tentate să intre în culturile oamenilor. Pot să vă spun că au fost şi oameni care şi-au îngrădit terenurile agricole cu gard înalt de 2,5 metri, dar mistreţul a săpat până când a reuşit să intre acolo, că era înfometat. După ce a intrat acolo, nu a mai reuşit să iasă şi apoi praf a făcut acolo. Ciutele sar peste gard, dar nici ele nu au mai putut ieşi. A chemat omul de la comisie să vadă cum i-au distrus animalele cultura, l-au despăgubit într-un final, însă proprietarul nu a mai semănat acolo deloc, că nu are rost”, a declarat Ioan Boitor, viceprimarul comunei Asuaju de Sus.
Oamenii nu au nici bani şi nici putere să-şi păzească terenurile
În ceea ce îi priveşte pe oameni, aceştia sunt disperaţi şi nu văd nicio rezolvare a problemei. În primul rând, nu au bani ca să-şi îngrădească terenurile, iar dacă o fac, animalele oricum intră peste ele. „Nu ne putem apăra în nici un fel. Cu gard sau fără, tot pătrund pe culturile noastre şi le distrug. Nu putem să stăm acolo zi-noapte! Diferenţa e că dacă avem gard, atunci putem fi despăgubiţi. Dar pe noi nu ne interesează asta, ca să primim ceva bănuţi, ci vrem să putem să ne lucrăm terenurile şi să avem din ce trăi după ele”, a declarat unul dintre săteni. „Eu am doar o bucată de teren sub pădure. Dacă acolo nu cultiv, unde să merg în alt loc?! Nu ştim cum să mai procedăm, dar ar trebui ca cei cu fondul de vânătoare să-şi îngrădească pădurea şi să le dea de mâncare animalelor ca să nu mai vină în culturile noastre”, ne-a explicat un alt cetăţean supărat. Cert este că în fiecare an oamenii ajung cu această problemă la prefect şi se fac o serie de întâlniri pe această temă, dar fără prea multe rezolvări. Cel mai probabil ar trebui schimbată legislaţia în vigoare şi atunci o parte a problemei ar fi rezolvată.