Palate lîngă… colibe

0
586

Ne dorim să trăim ca în Occident, într-o casă igienică, luminoasă, pe o stradă liniştită, cu vecini civilizaţi, într-un oraş/sat bine administrat, cu acces la zonele urbane adiacente şi la coridoarele de transport naţionale şi europene. Dar calitatea vieţii noastre este departe de acest ideal, ceea ce ne nemulţumeşte profund. Sperăm la fondurile europene, însă perspective apropiate pentru a atinge un nivel acceptabil nu se arată, ritmul fiind lent, uneori negativ. Se impune o politică nouă, de dezvoltare intensivă!
Autorităţile au conceput strategii integrate, dar situaţia moştenită de la comunişti este rea şi progresăm ca melcul. Dar apar şi semne bune, cum ar fi şansa municipiului reşedinţă de judeţ, Baia Mare, să devină capitală culturală europeană în 2021, ceea ce ar schimba situaţia cel puţin pentru o cincime din teritoriul Maramureşului.
Nevoile de dezvoltare sînt enorme, în servicii (reţele de apă, canalizare, epurare, salubrizare, drumuri), autorităţile ar trebui să investească mult mai mult, pentru revitalizare şi regenerare urbanistică şi socială. În lipsa unor planuri clare, are loc o extindere haotică, autorităţile fac dese excepţii de la lege şi eliberează autorizaţii şi certificate în contra principiilor de urbanism. Apar case şi cartiere rezidenţiale pe păşuni, în livezi, la marginea oraşelor şi satelor, fără să aibă curent, apă, canalizare…, înmulţind numărul de locuinţe fără condiţii de viaţă civilizate. Imaginea localităţilor devine eterogenă, nivelul arhitectural scade, starea urbanistică se alterează. Expansiunea necontrolată afectează şi ecosistemele agricole (fără păşuni şi fîneţe, nu putem obţine peisaj, lapte, brînză, carne, mîncare de calitate).
Economia creşte, fiind dependentă de investiţiile externe aflate în scădere în ultimii ani. Aceste capitaluri sînt volatile, oricînd investitorii străini îşi pot muta fabrica, unde forţa de muncă este mai ieftină. Prelucrarea lemnului se dezvoltă puternic de-o vreme în Maramureş, datorită exploatării intense a pădurilor – fără grijă pentru replantare şi protecţia mediului (surse şi rezerve naturale de apă, carbon fixat şi de oxigen).
Nu putem controla strategia de dezvoltare regională, ca să ieşim din izolarea şi marginalizarea administrativ-teritorială în care ne aflăm. Baia Mare şi Maramureşul se înăbuşă în acest „fund de sac”, drumurile rapide nu apar, autostrada ne ocoleşte la 150 km, rutele aeriene ne ocolesc, graniţa cu Ucraina pare blocată, spre Satu Mare, Cluj şi Zalău mergi cu 50 km/h!
Autorităţile locale au însă putere directă de decizie în ce priveşte dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi a judeţului nostru. Pot aloca mai multe fonduri pentru dezvoltare, dacă doresc. Deocamdată, funcţionează stilul populist de-a împărţi bugetele şi sumele se pierd în mii de scopuri mărunte, imposibil de coalizat. Prioritizarea fondurilor este necesară. Dacă mer­gem mai departe în acest stil risipitor, calitatea vieţii noastre va regresa. Poluarea şi problemele de mediu se acutizează, zonele fără apă şi canalizare se măresc, populaţia muncitoare emigrează, pungile de sărăcie se înmulţesc, românii şi maghiarii fug în Occident, unde omul este respectat, iar în ţară se înmulţesc categoriile ce depind de bugetele sociale. Populaţia Maramureşului se reduce cu două mii, anual „dispare” un sat întreg!
Ce ar trebui să facă autorităţile? Să dirijeze fondurile bugetare pentru nevoile absolute. Nu este o prioritate să construieşti terenuri de fotbal ultramoderne, parcuri iluminate noaptea, săli de sport pe terenurile sportive ale şcolilor, centre after school, de zi pentru bătrîni şi de informare turistică, sisteme de supraveghere video a străzilor… Priorităţile comunităţii sînt altele şi trebuie stabilite împreună cu cei aflaţi în cauză, locuitorii, prin consultare publică.
Dacă pe o stradă nivelul de poluare fonică depăşeşte 60 de decibeli, traficul trebuie restricţionat, nu intensificat. Nu mai construim nici o clădire pe zonele verzi. Dacă în cartiere densitatea depăşeşte 4.000 de locuitori/kmp, nu mai autorizăm construcţii. Gradul de acoperire în intravilan să nu depăşească 25%. Traficul prea intens poate fi decongestionat prin piste de biciclete, transport ecologic în comun. Iar zonele industriale abandonate (eşecuri ale tranziţiei şi privatizării) pot fi refolosite pentru producţie industrială, ca să nu afectăm fondul funciar agricol.
O viaţă de calitate înseamnă locuinţe confortabile, spaţii publice sigure şi o comunitate fără discrepanţe uriaşe ca nivel de trai. Cu palate alături de colibe, nu vom avea niciodată o societate unită şi o dezvoltare urbană integrată!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.