Regăsiri. Literatura în Maramureş, acum o jumătate de veac

0
632

În biblioteca de la ţară am aflat un volum de poezie şi proză. „Pagini maramureşene”, apărut sub egida Casei creaţiei populare a judeţului Maramureş, Baia Mare, 1968. În urmă cu aproape o jumătate de veac. Am întâlnit nume care au confirmat prin timp. Unii erau scriitori consacraţi. Mi-a atras atenţia valoarea unor creaţii lirice şi epice, dar şi prospeţimea curajoasă a unor tineri care aveau de pe atunci adânci nelinişti şi răscolitoare întrebări. Cei 20 de autori antologaţi se constituiau într-o veritabilă şcoală de poezie şi proză în Nord. Aşa că acei care încearcă acum să descopere bicicleta literaturii în Maramureş se amăgesc. Apoi, deşi volumul a apărut într-o atmosferă politică ştiută, nu am aflat nici un cuvânt de adulaţie pentru timpul respectiv. Ei, ce ziceţi? Prefaţatorul volumului este scriitorul Mircea Braga care regretă absenţa unei reviste literare în Maramureş, de aceea strădania devine cu atât mai valoroasă. Dar să ne aducem aminte, prin intermediul acestei culegeri, de nume care au bucurat timpul liric prin care am trecut. Ne întâlnim cu poezia lui Gheorghe Chivu, cel din generaţia lui Emil Botta şi Constant Tonegaru, cel care ne-a oferit o viziune graţioasă a lumii, dar şi tristeţea, dorul, în spirit de aleasă confesiune, dar şi faptul că aparţine acestui pământ. Rezonanţa elegiacă a poeziilor lui Mihai Cupcea se prefigura de atunci. Acurateţea trăirii lirice a lui V. R. Ghenceanu se rezema pe un cotidian din care extrăgea înţelesuri subtile. Petre Got ridicase spiritul locului în poezie, devenind un sunet distinct în peisajul liricii actuale. Lirismul penetrant al lui Ion Iuga, care de pe atunci realiza plenitudinea pe verticală. Poezia lui Mihai Olos se fixase între ludic şi un cosmos asumat care se va răsfrânge cu putere în sculptură şi pictură. Mihai aparţinea unui spirit profund de pe atunci. Un ochi liric modern, fără prejudecăţi, rotea poezia lui Ion Bogdan. Augustin Botiş propunea o viziune vitală cu o elegantă expresie lirică. George Boitor desenează ingenioase crochiuri pe obrazul de cretă al vremii. Vasile Igna prefigurează poetul robust de mai târziu. Lăpuşenii Vasile Latiş şi Ioan Filip conturează o gestică largă a înălţării cosmice. Simion Şuştic, cel care va experimenta într-un fel propriu unda onirică, se instalează atunci în poezia Nordului. Universul liric al antologiei este completat de Mircea Pop, Vasile Velneciuc, Ion Vultur, Emil Matei, Al. Codreanu. Aniversarea semicentenarului morţii lui Guillaume Apollinaire este reţinută pe spaţii largi de Monica Lazăr. „Bestiarul sau Cortegiullui Orfeu” (1911) este tradus de G. Georgescu. Cititorul a luat legătura cu eseuri despre pictorii Juan Gris şi Fernand Leger. Proza este reprezentată de Ludovic Bruckstein, George Maria Banu, Vasile Gaftone, Mircea Marian şi Ion Moise. Redactorul responsabil al antologiei a fost Mihai Cupcea, iar ilustraţiile îi aparţin lui Alexandru Şainelic. Se vede că într-o vreme destul de ostilă creatorului adevărat, în Maramureş se scria cu respect pentru valoare. Poezia avea substanţă, exprimare vizionară în consens cu autorii consacraţi. Mulţi dintre cei amintiţi în acest text au fost modele lirice pentru mine. Au ştiut să extragă picătura magică din spiritul Cuvântului. Mulţi dintre scriitorii de astăzi ai Maramureşului mijeau prin reviste şcolare. Pentru amatorii de instituţii lirice fără portofoliu, şcoala s-a întemeiat în urmă cu o jumătate de veac. „Caietele Măiastria” pe care le-a editat Asociaţia „Măiastra” a tinerilor scriitori din Maramureş – scria criticul C. Sorescu în 1984 -, certifică naşterea unei şcoli de literatură în Maramureş” (SLAST nr. 12). Şirul de „Pagini maramureşene” a continuat cu aceeaşi rigoare valorică, culminând cu inegalabilul „Calendar al Maramureşului” (Olos, Timiş, Bogdan).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.