Irene Serrano Gamarra are 24 de ani şi este din Spania. Timp de zece luni a desfăşurat activităţi de voluntariat în Maramureş, în cadrul unui proiect derulat de YMCA Baia Mare, cu finanţare de la Uniunea Europeană, prin Programul Erasmus+, Serviciul European de Voluntariat. În această perioadă, Irene a avut posibilitatea să descopere Maramureşul şi să-i cunoască pe oamenii locului. Se declară fascinată de Maramureş, care e total diferit de Madrid, zona de unde a venit ea. Cel mai mult i-a plăcut în Bârsana, însă în fiecare colţişor al Maramureşului a descoperit ceva frumos. La finalul proiectului, Irene s-a întors acasă, însă a declarat că vrea să revină în Maramureş. Data viitoare nu va veni singură, ci însoţită de prietenii spanioli.
R: Cum ai ajuns în România?
I.G.: Mi-am propus să fac un stagiu de voluntariat prin EVS şi am avut mai multe opţiuni în ţări diferite, dar YMCA a fost prima mea opţiune şi am ales să vin în România totodată şi pentru acest proiect.
R: Maramureşul, ce impresie ţi-a lăsat?
I.G.: Pentru mine, Maramureşul e foarte diferit, pentru că eu vin din Madrid, dintr-un oraş mare, cu un trafic foarte aglomerat, iar Maramureşul este exact la polul opus, însă pot să spun că-mi place foarte mult, pentru că aici poţi să simţi “spiritul” tradiţional, autentic, în tot ceea ce te înconjoară: oamenii, casele lor, monumentele, totul.
R: Înainte de a veni aici, ştiai ceva despre zona noastră?
I.G.: Despre Maramureş nu am ştiut nimic înainte să vin aici. Despre România am ştiut câte ceva, nu foarte multe lucruri şi trebuie să spun că ştiam nişte lucruri nu foarte bune despre România, erau nişte stereotipii.
R: Ai descoperit unele asemănări între Maramureş şi zona de unde vii?
I.G.: Cred că se găsesc unele similarităţi între oamenii din Maramureş şi spanioli. Bineînţeles, ei sunt diferiţi unii de alţii, pentru că provin din ţări diferite şi din culturi diferite, dar pot să spun că, după ce am călătorit şi în alte zone din România, mi-am dat seama că maramureşenii seamănă cu spaniolii, spre deosebire de oamenii din alte părţi ale României. Se aseamănă în ceea ce priveşte faptul că sunt mai deschişi, vorbăreţi şi mult mai prietenoşi.
R: Care e lecţia de viaţă pe care ai învăţat-o aici, in Maramureş?
I.G.: În fiecare zi am învăţat multe lucruri aici, în Maramureş, dar un lucru important pe care l-am învăţat este că nu contează limba în care te exprimi, pentru că dacă nu este o limbă comună între tine şi cealaltă persoană, poţi comunica şi prin limbajul corpului, aşa că dacă ea vrea să comunice cu tine, atunci se găseşte o modalitate să te poţi înţelege.
R: Ai învăţat şi cuvinte din limba română?
I.G.: În limba română ştiu câteva cuvinte de bază, da.
R: Ce ţi-a plăcut cel mai mult în Maramureş?
I.G.: Am avut ocazia să vizităm casele tradiţionale din Maramureş când am fost în Bârsana şi în acea regiune mi-a plăcut foarte mult natura – pentru că sunt foarte multe păduri -, mănăstirea Bârsana mi-a plăcut foarte mult, dar şi viaţa oamenilor – care sunt foarte apropiaţi de tine şi dacă ai nevoie de ceva, întotdeauna încearcă să te ajute.
R: Te-ai gândit să revii în Maramureş?
I.G.: Îmi doresc să mă întorc înapoi în Maramureş, da. Cred că voi reveni cu prietenii mei, pentru că eu cred că România este o ţară pe care trebuie să o vezi cu ochii tăi ca să-ţi schimbi părerea despre ea, în sensul că unii au anumite stereotipii când vine vorba despre România.
R: Ce pasiuni ai?
I.G.: Îmi place foarte mult să călătoresc – cred că ăsta este unul dintre hobby-urile mele, dar şi dansul sau să petrec timp cu copiii.
