Alergiile, neplăcerile sezonului de primăvară

1
921

Alergia este răspunsul sistemului imunitar al organismului la substanţe ino­fensive în mod normal, cum ar fi polenuri, alimente, sau acarienii din praf. În timp ce, la majoritatea oamenilor, aceste substanţe (alergeni) nu prezintă nici o problemă, sistemul imunitar al persoanelor alergice le identifică drept o “ameninţare” şi produce astfel un răspuns inadecvat.
La nivel mondial, datele sunt alarmante: aprox. 20% din populaţie este afectată de rinita alergică, cca. 6% au cel puţin o alergie alimentară, iar aproape 20% au dermatite atopice, la un moment dat.
La copiii mici, prevalenţa este relativ scăzută, dar creşte rapid, atingând un maxim la sfârşitul adolescenţei şi declinând constant odată cu avansarea în vârstă. Incidenţa dermatitei atopice până la 7 ani a crescut dramatic în ultimele decenii, 10 până la 20% dintre copiii cu aceasta boală dezvoltă astm.
“O mare varietate de alimente pot provoca reacţii alergice, dar 90% dintre răspunsurile alergice la produsele alimentare sunt cauzate de: lapte de vacă, soia, ouă, grâu, arahide, nuci, peşte şi crustacee”, explică dr. Adriana Tudose, medic primar alergologie şi imunologie clinică din cadrul Centrului Medical ProVita – Diagnostic şi tratament.
Alergenele sunt conţinute şi/sau vehiculate de diverşi factori din mediul extern: factori fizici (căldura sau frigul), chimici (substanţe chimice, medicamente, produse cosmetice, veninuri de animale şi insecte, latex etc.) şi biologici (bacterii, virusuri, paraziţi, toxine microbiene, insecte, polen, fructe, praf, fulgi, păr şi scuame de animale, seruri heterologe, vaccinuri etc.).
Simptomele de alergie variază în complexitate, severitate şi manifestare. La alergiile atopice, efectul expunerii la un alergen poate fi imediat, iar simptomele uşoare sau severe, variind de la prurit ocular, eczeme, rinită, conjunctivită, bronhoconstricţie, vărsături şi diaree, iar în cazuri rare, anafilaxie. Manifestările bolii atopice variază considerabil în funcţie de alergenul implicat, precum şi de vârsta persoanei alergice. În timpul copilăriei, alergiile alimentare (în special la ouă şi lapte) sunt cele mai comune. După vârsta de 3 ani, majoritatea copiilor alergici tolerează aceste alimente, în timp ce alergia la inhalanţi devine predominantă.
Simptomele alergice specifice sunt: eczema, rinita alergică, inflamaţia oculară sau conjunctivita, simptomele gastro-intestinale, urticaria, sindrom de alergie orală, astmul şi, în cel mai grav caz, reacţia anafilactică.
Cel mai frecvent afectate organe sunt cele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (pielea şi mucoasele, aparatul respirator şi aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale (cutanate, oculare, ORL, pulmonare, digestive) sau sistemice (cefalee, febră, vertij, stare de rău, hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator), care apar atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecţii, perfuzii, transfuzii, muşcături sau înţepături de animale etc.).
Pentru a putea ţine sub control sau trata alergiile trebuie mai întâi să le identificăm! Astfel, testele alergologice au ca scop depistarea alergenului implicat în declanşarea unei reacţii alergice. Se folosesc în mod uzual trei tipuri de teste: cutanate, serologice şi hematologice, fiecare cu anumite avantaje şi dezavantaje, iar medicul alergolog vă poate recomanda cea mai potrivită metodă.
Evitarea este întotdeauna cel mai bun tratament pentru alergii. Însă, atunci când acest lucru nu este posibil, există medicamente ce pot ajuta la controlul simptomelor: decongestionantele nazale şi antihistaminicele sunt cele mai frecvente medicamente antialergice, iar corticosteroizii topici sunt eficienţi în tratarea inflamaţiei nazale.
În cazul reacţiilor moderate se recomandă tratament antihistaminic H1, iar pentru terapia reacţiilor severe se administrează tratament cortizonic sistemic.
Există câteva metode simple de prevenire ce pot împiedica apariţia simptomelor alergiilor, diferite în funcţie de tipul afecţiunii.
Astfel, pacienţii cu astm sau rinita alergică declanşate de acarieni, mucegaiuri sau alţi alergeni de interior trebuie să controleze calitatea climatului din casă: temperatură scăzută, umiditate scăzută (între 40 şi 50%) şi o bună ventilaţie.
“Persoanele cu alergii la acarienii din praful de casă şi mucegaiuri trebuie să îmbrace complet salteaua de dormit, pernele, plapuma, cuverturile şi păturile în huse impermeabile la alergene. În plus, trebuie să aveţi în vedere spălarea săptamânală a întregii lenjerii de pat cu apă la temperatura de 55-60 de grade Celsius, reducerea umidităţii relative (sub 50%) şi aerisirea zilnică a camerei, în funcţie de climat. Nu uitaţi de ventilarea optimă a bucătăriilor/băilor pentru eliminarea aburilor, utilizarea instalaţiei de aer condiţionat/dezu­midificatoarelor, înlăturarea excesului de apă de pe obiecte sanitare/din bucătărie, soluţionarea scurgerilor/stagnărilor de apă. Nu în ultimul rând, evitaţi dormitul în camere neamenajate – casă de ţară, condiţii hoteliere improprii, evitarea locuirii în subsoluri, încăperi umede etc.”, recomandă dr. Adriana Tudose.
În vederea reducerii expunerii la polenuri se recomandă evitarea activităţilor exterioare, în aer liber, atunci când concentraţia polenurilor este mare (în sezoanele polenice, în special în zilele călduroase şi uscate) şi realizarea activităţilor în exterior mai ales în zilele umede, înnorate sau ploioase. Şi, foarte important, precauţie la consumul de alimente cu reacţie alergenică încrucişată, polen-alimente.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.