În 27 martie, din acest an, au fost omagiate la Chişinău faptele demne de urmat ale înaintaşilor din 1918. În România, evenimentul a fost puţin comentat. Se pare, după cum am mai scris pe acest subiect, s-a dat ascultare sugestiilor unor comentatori de pe la noi ca să o lăsăm mai moale cu Reunirea Basarabiei cu România. Prea clocoteşte istoria prezentă în zonă, prea ni se dau sfaturi pentru a ne tempera luciditatea şi entuziasmul. Intelectualii de la Chişinău au convocat în 27 martie Congresul de Constituire a Sfatului Ţării – 2, fiind foaia de parcurs a Reunificării cu România până în 2018. Cei 1.725 de delegaţi din toată ţara, intelectuali, ofiţeri, agricultori, veterani, au constituit Sfatul Ţării – 2. Mă întorc înapoi la document, când, în 1918, au venit delegaţi la şedinţa Sfatului Ţării – 1 din tranşeele Primului Război Mondial, pentru a decreta: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove), în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei, România”. Aşa s-a făcut ca Statul Unitar Român să aibă începutul la Chişinău, ca să fie desăvârşit la Alba Iulia. Istoricii de bună credinţă socotesc că perioada cât am fost împreună au fost cei mai frumoşi ani ai teritoriului dintre Prut şi Nistru. Dar a venit anul 1940, când sovieticii au rupt Basarabia din trupul României. Academicianul Nicolae Dabija (preşedintele Comitetului de iniţiativă) constata că din cele 200 de limbi şi popoare câte au fost atestate în URSS în 1922, conform unui recensământ, în 1989 au mai rămas doar 82. Printre care s-a numărat şi limba română între Prut şi Nistru. Tot mai mulţi oameni lucizi cred că, la ora actuală, Republica Moldova este un stat eşuat. Nicolae Dabija, în discursul său la Congresul Sfatul Ţării – 2, spunea: „Casa pe care a încercat să o înjghebe – Republica Moldova – este ca o casă de vădană, fără gard, cu acoperişul spart, în care podul curge, geamurile-s sparte şi soba nu trage”. În Sala Congresului s-a apreciat că statul român, de la 1989 încoace, şi-a corelat acţiunile sale privind Republica Moldova cu poziţia Moscovei, care niciodată nu poate fi favorabilă Reunirii. „Bucureştiul n-a luat niciodată în serios vrerea noastră de Reunire”, aprecia academicianul Dabija. S-a evocat căderea zidului berlinez, care nu a fost un accident istoric, ci rezultatul eforturilor constante ale elitelor şi ale întregului popor german. S-au propus ministere ale Reunificării, unul la Bucureşti şi altul la Chişinău. Se preconizează ca prin acţiunile Sfatului Ţării – 2, la 27 martie 2018, să putem serba împlinirea celor o sută de ani de la Unirea Basarabiei cu România împreună. Fără graniţe pe Prut. Nu putem uita că în ultimele două decenii a apărut un curent unionist majoritar, iar speranţele că iniţiativa va veni dinspre Chişinău şi că doar de Chişinău depinde Reunificarea este o pistă falsă. Idee fluturată de unii politicieni români cărora le-a fost convenabilă propagandistic. E ca şi cum am începe să facem un pod peste Prut, iar dincolo nu ne aşteaptă nimeni. Podul trebuie pornit din ambele părţi. Vocile din Sala Congresului au fost clare: „Ştim de unde am pornit şi unde vrem să ajungem. Strategia noastră se bazează pe o serie de paşi concreţi, care decurg din abordarea pragmatică a procesului de Reunificare. Pasul final este ca, în 2018, Unirea să fie votată în cele două parlamente”, a declarat Constantin Codreanu, membru al grupului de iniţiativă. De menţionat că Sfatul Ţării – 2, forul reprezentativ al unioniştilor, a fost ales din 1.725 de delegaţi din toate raioanele Republicii Moldova, aparţinând tuturor categoriilor sociale, precum şi minorităţilor naţionale. Se speră că se va da un semnal de alarmă, în sensul că la viitorul scrutin prezidenţial, partidele şi organizaţiile nonguvernamentale vor desemna un candidat unic, iar la eventualele alegeri parlamentare, se vor prezenta într-un singur bloc al dreptei unite. Vis sau realitate. În România, evenimentele de la Chişinău nu prea au avut ecou. Din Sfatul Ţării – 2 fac parte: Nicolae Dabija, Mircea Druc, Ion Ungureanu, Alexandru Moşanu, Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Arcadie Suceveanu. Nume credibile. Să fie aşa cum a conturat Dumnezeu Ţara în hărţile Sale! Am luat seama duminică de prezenţa sutelor de primari basarabeni la Bucureşti. Da, vizită istorică!
