Mersul înainte

0
549

Desemnarea lui Marian Munteanu pentru a candida la Primăria Capitalei a adus în actualitate, în prea mare actualitate, un timp trist, confuz dacă vreţi, din istoria interbelică, timpul mişcării legionare. Fără nici un comentariu avizat. După 1989, seifurile cu documente s-au deschis, iar cei interesaţi au putut afla mai multe detalii despre legionari. Credeam că este un subiect scufundat definitiv. Nici pomeneală. Fantoma se întrupează în diverse forme. Subiectul devine extrem de sensibil. Comentat de mulţi neştiutori, care au provocat o isterie inutilă. Parcă se glumeşte cu ce nu-i de glumit. Ştim bine, anul trecut, poetul Ion Şiugariu a fost făcut legionar. După ce s-a analizat serios subiectul, s-a bătut în retragere. Semidocţii din diplomaţie de la Bratislava nu au nici o problemă, deşi au ştirbit imaginea României. Ce mai contează asta? Podul din Slovacia care trebuia să primească numele lui Şiugariu a rămas fără nume. Cu vreo trei săptămâni în urmă, Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu au fost făcuţi, în scris, legionari, fără ghilimele. Pentru ce? Pentru afirmarea viziunii lor asupra Europei confruntate cu mişcarea islamistă. Domnul Liiceanu a mai avut parte de acuzaţii asemănătoare, fără nici un argument, dar Ana Blandiana este la începutul defăimării pe această temă. Mircea Toma, care patronează o organizaţie specializată în vigilenţa politică şi ideologică a semenilor, caută cu insistenţă nod în papură unor intelectuali care nu au nici o legătură cu legionarismul sau stalinismul (N. Manolescu). O agenţie de monitorizare a presei. Să protejeze şi să promoveze dreptul de liberă exprimare. Anei Blandiana i-a fost forfecat discursul de la Cluj – unde a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Babeş-Bolyai” – în care vorbea despre sinuciderea unei Europe prea bine hrănite, prea hedoniste. „Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credinţă”. Ana Blandiana consideră că bătrânul continent este prizonierul corectitudinii politice. A mai vorbit despre tradiţie, neam şi familie. Şi a mai spus poeta: „Satanizarea naţiunii are ca victime tradiţia şi mândria moştenirii din bătrâni şi solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în acelaşi timp popor, dar şi familie”. Acelaşi Mircea Toma, cu o gândire dictată de cineva, îi găseşte poetei similitudini cu nu ştiu ce discurs legionar. Nici nu mai ştiu cum să mă raportez la ţară, la părinţi, la popor ori biserică. Se găseşte câte unul bine plătit care fabrică minciuni pe post de adevăruri. Ori pur şi simplu aiurează cu ochii deschişi. Atât Blandiana, cât şi Liiceanu sunt două personalităţi ale căror convingeri democratice nu pot fi puse la îndoială. După câte ştiu, cei doi nu s-au coborât pînă acolo încât să se apere. Realitatea este prea evidentă pentru cei de bună credinţă. Cine doreşte să reînvie o fantomă după atâtea generaţii? Orb să fii şi tot vezi că prea se pun la colţ idei care aparţin sănătăţii morale a acestui popor. Biserica, mai ales cea ortodoxă, este luată – Doamne, fereşte! – în derâdere. Dumnezeu este pus în videoclipuri. Sfinţenia nu mai are căutarea firească. Catedrala – criză naţională! Istoria le dă de furcă să fie învăţată la şcoală. Limba latină este o limbă moartă. La ce ne foloseşte? Doamne, ce vremuri! Cu vorbe bine ticluite, suntem grăbiţi să ne lepădăm de tot ce-i românesc. Dacă încerci să-ţi aperi identitatea, se vede, eşti trimis la coşul vremurilor triste. Apărând un set de valori ale Maramureşului, mă pot trezi pus la insectar. Eu cred că oamenii cei mulţi au un instinct de conservare şi ne dau semnale discrete că nu e totul pierdut. Navigăm printre lumini şi umbre. Tot ce este cu iz de temeinicie devine suspect. Se caută derizoriul. A-i pune pe Blandiana şi Liiceanu în rezonanţă cu legionarii (o mare prostie!) îi incită pe tineri să caute pe Internet cine au fost aceia răi! Căutarea poate fi cu mai multe tăişuri. Mai ales că informaţiile sunt precare sau chiar dirijate. Din păcate, se prevede o campanie electorală extrem de agitată. Legionarii mai lipseau să ne cutreiere visele. Cei care i-au ucis pe fostul premier I.G. Duca şi pe marele istoric Nicolae Iorga. Eu credeam, şi mai cred, că, cu toate poticnelile, mergem înainte. Iar din trecut luăm ceea ce ne poate fi de folos. Prea multe adjective în viaţa publică! Viaţa politică se alimentează, în mare parte, din închipuiri. Progresul în România a încetat. Ura are o dinamică foarte accentuată. Aşa mergem înainte?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.