Biserica şi politica

0
503

După Revoluţie, preoţii s-au implicat politic – şi în judeţul Maramureş am avut consilieri locali în sutană, iar un paroh a fost ales primar de comună. Dar după anul 2000 cultele au luat măsuri de stopare a accesului slujitorilor altarului în treburile publice. În acest an, 2016, Sinodul BOR a transmis din nou recomandarea ca preoţii să nu se implice în politică. E foarte bine.
Unele voci conservatoare deplîng poziţia de neutralitate a cultelor, înţelesul din spatele acestei decizii fiind altul: după ce ajung politicieni, preoţii tind să-i critice pe ierarhii religioşi! Constituţia dă dreptul oricărui cetăţean să candideze! – zic glasurile pro. Şi romano-catolicii, le interzic preoţilor să aibă funcţii de decizie în stat – preotul celib trebuie să fie deasupra instituţiilor lumeşti, laice. (În cele din urmă, partidele au renunţat să-i mai recruteze pe preoţi, cu excepţia celor etnice.)
Cea mai criticată biserică este cea ortodoxă, societatea civilă îi găseşte nod în papură: Dumnezeu preferă bisericile de lemn, statul n-ar trebui să-i salarizeze pe preoţi din buget, pentru biserici să nu fie alocate fonduri publice. De aceeaşi atitudine civică se loveşte şi biserica romano-catolică. În general, toate bisericile au probleme cînd vine vorba să se reformeze, o fac cu lentoare adesea de secole (acceptarea femeilor la altar, avortul, divorţul, homosexualitatea). Societatea discută aceste probleme controversate cu intensitate, se caută soluţii în comun, avînd la bază etica umanistă (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), scopul fiind să-i apropie pe toţi oamenii, nu doar pe credincioşi.
Nu putem lăsa aceste discuţii numai pe seama specialiştilor, deoarece în cele din urmă oamenii simpli aleg ideea pe care o urmează. Implicarea preoţilor în politică depinde deci în cele din urmă de noi toţi. Ţinem la tradiţie, la biserică, dar în lume apar idei noi, progresiste, unele chiar din sînul cultelor. Biserica este provocată de societatea democratică liberală, mai ales loialitatea preoţilor faţă de stat (nu faţă de enoriaşi) fiind pusă sub semnul întrebării.
Este nedorită implicarea preoţilor în campaniile electorale, de la amvon nu au dreptul să le recomande ascultătorilor un candidat sau altul. Negăm şi donaţia cu scop electoral către biserică, fiind mită. Biserica îşi are rolul său tradiţional, pe care nu trebuie să-l părăsească. Preoţii să continue să ne dea speranţă, să ţină în frîu morala slăbită de capitalismul sălbatic, să susţină umanismul străvechi (să nu ucizi, să nu furi, să-ţi iubeşti aproapele), să prezinte efectele negative ale societăţii fără cultură: sexualitatea exacerbată, arta “decadentă”, cultura trupului, a materiei moarte.
Unele partide au fixat creştinismul în doctrina lor, sperînd că vor avea mai multe voturi, însă alegătorii şi-au dat seama că politica nu trebuie să aibă de-a face cu religia. Biserica ortodoxă a dat tonul neutralităţii faţă de politică şi aşa trebuie să continue lucrurile, preoţii şi politicienii să nu întreţină relaţii de dependenţă. Clerul are datoria să nu se implice de partea unui partid anume, iar electoratul trebuie sfătuit să se prezinte la urnele de votare. Preotul are tot dreptul să ia cuvînt împotriva măsurilor sau activităţilor administrative/politice contrare învăţăturii creştine. El poate să susţină democraţia, libertatea, fiind dator să respingă ateismul şi orice formă de extremism. În politica locală, preotul se poate implica în mod excepţional, cu aprobare, dar rămîne valabilă maxima: Nu poţi sluji deodată la doi stăpîni! Campania electorală începe vineri, iar alegerile vor fi în 5 iunie. Să susţinem prin vot candidaţii non-violenţi (şi violenţa verbală este un semn rău), solidari cu poporul, etici (care nu fură), toleranţi, sinceri (care nu-i urăsc nici măcar pe contracandidaţii lor)! Dacă îi analizăm după aceste criterii, îi vom distinge mai uşor pe cei merituoşi.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.