Cultura pro-scrisă

0
478

Nu sîntem simple corpuri vii, ci oameni de condiţie, care creează cultură şi consumă produse culturale. Lumea se împarte din acest unghi între scriitori şi cititori, unii fără ceilalţi nu pot exista. Ieri, la Biblioteca judeţeană, 150 de băimăreni i-au ascultat pe scriitorii din jurul revistei Nord Literar, semn că literatura şi-a reînnoit creditul.
Cititorii sînt cei mai importanţi în această ecuaţie bipolară, ei îşi caută o altă identitate şi idoli literari proaspeţi. Nu ţine nimeni cont de ce s-a scris pînă acum, ci de nevoia de a fi în miezul curentului. Toată lumea citeşte, cartea electronică se află la îndemîna oricui. Tinerii citesc mai mult ca oricînd, însă literatura a luat alte forme, mai apropiate de retorică, de viaţă, dar mai îndepărtate de artă. Scriitorii sînt puşi în dificultate (dar nu mai mult ca altădată) şi caută alte mijloace de seducţie, pericolul ce îi paşte fiind eşuarea în literatura de consum, în pălăvrăgeală (literatura postmodernă practică acest stil dezinhibat). Citesc ore în şir, lumea virtuală, asemănătoare cu a literaturii, îi devorează cu totul.
Piaţa literară clasică, dominată cinci secole de cartea tipărită, este blocată. Cărţile zac ani de zile în librărie, aşteptîndu-şi cumpărătorul. Să faci cadou o carte de ziua naşterii nu mai este trendy. Să primeşti o carte de la un prieten nu mai este cool. Editurile caută soluţii de supravieţuire, tipăresc la comandă un număr limitat de cărţi şi reiau tirajul doar după ce marfa se epuizează. Comerţul electronic, cu plata la ramburs, este o practică uzitată, chiar dacă acest segment nu-i ieftin. Au apărut cărţile electronice, cărţile auditive, cărţile tactile, toate aduc cunoaştere, toate deschid calea la fel de bine spre transcendent. Cele mari sau cele mici, toate ne ghidează sufletul, ne fac să vedem viaţa cu demnitate, cu speranţă de un gram în oceanul de suferinţă.
Izgonirea culturii din cetate ar aduce în locul ei subcultura, ceea ce nu-i o dramă atunci cînd echilibrul nu depăşeşte ponderea necesară într-o societate multipolară. Cultura majoră are rolul important că ne vindecă de prejudecăţi. Cultura de masă, surogatul, ne accentuează prejudecăţile. Nu ne susţine spre lumea ideilor, nu ne motivează să cău­tăm/atin­gem sensul vieţii, sau măcar să-l înţelegem. Avem nevoie de această conştiinţă culturală în amestec, de tip portaltoi şi altoi, între cultura populară şi cultă.
Nu putem acuza cu nimic literatura intermediată de hardul electronic, chiar dacă prima impresie este că n-ar fi suficient de distilată. Graba de-a scrie este mai mare în faţa laptopului decît în faţa hîrtiei. Coala rabdă multe, manuscrisul îţi arată ezitările, zbaterea. Listingul este curat, dă pe faţă doar finalul. De aceea literatura a devenit accesibilă, sau această impresie o lasă scriitorul pe taste. Societatea informaţională oferă totul pe gratis, librăria din computer îţi dă ce vrei, la orice oră. Fără efort, nici măcar acela de-a ţine cartea în mînă.
Cultura are darul de-a ne civiliza, ne leagă unii de alţii, în aceeaşi grilă identitară. Literatura tranzitează şi ea, de la eroul pozitiv (frecvent în era comunistă), la eroul capitalist negativ, sau cel puţin cinic. Utopia devine astfel satirică, nimic sigur nu mai rămîne în om, sublimul apare doar ca o veşnică promisiune, înghesuită în cele trei puncte de suspans de la sfîrşitul cărţii. Estetica urîtului se lăfăie între celelalte categorii estetice jigărite. Romanele cu amanţi au mai mare succes decît cele cu sfinţi protectori. Comedia şi bufoneria au luat locul dramei antice. Diferenţa dintre cele două atitudini e legată de sacrificiu. Cartea nu mai arde ca un stigmat, scriitorul este uniformizator, nu înnoitor. Cînd cartea are un univers propriu şi de actualitate, dar nu şi suficientă originalitate, va avea şi cititori pe măsură, cu două organe de simţ intelectual, în loc de trei. Cărţile vorbesc singure, dacă cititorul are urechi să audă!
Scriitorii îşi prezintă operele în fel şi chip, iar sacrificiul lor poate fi răsplătit doar într-un singur fel. Citindu-le, subiectivitatea va fi inclusă, ori nu, în identitatea colectivă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.