Delaţiunea şi spiritul civic

0
479

La redacţie a venit un cetăţean dintr-o comună chioreană şi l-a pîrît pe primar, acuzîndu-l de abuz în serviciu (şi-a atribuit mai mult teren decît ar fi avut dreptul prin Legea fondului funciar). Noi l-am sfătuit să reclame fapta la Prefectură, la Poliţie, la Procuratură, sau direct la biroul DNA din Baia Mare (fiind vorba de mulţi bani în joc). Şansele să se facă dreptate sînt mai mari, deoarece statul alocă fonduri importante pentru instituţiile parchetului, inclusiv salarii.
Schimbarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, prin care delatorii care îşi recunosc faptele primesc o pedeapsă redusă, sau chiar scapă de cercetarea penală, a adus succes pentru sistemul de justiţie, exprimat prin victime politice de rang înalt – chiar şi fostul preşedinte Băsescu este încolţit! Pînă acum, procurorii şi poliţiştii anchetau ani de zile, dar se loveau de un zid al tăcerii şi dosarele erau închise din lipsă de probe. S-au întîmplat erori grave, justiţia cu zel să depisteze corupţi a condamnat mulţi oameni nevinovaţi (un caz am avut şi în Baia Mare, un viceprimar a fost cercetat şi închis luni de zile, înainte de a fi achitat de judecători).
Iată însă că noile coduri reuşesc să încurajeze pîra românească. Ca rezultat, nu mai sîntem ţara cea mai coruptă din UE şi fără de nici un corupt. Creşterea salariilor şi delaţiunea au fost cheile succesului. Toţi absolvenţii de drept vor să fie procurori, deoarece au venituri mari şi o libertate de acţiune ce seamănă cu a procurorilor de pe vremea dejistă – atenţie, poate duce la derapaje împotriva drepturilor omului! Lipsa de precauţie este manifestă, acuzaţii, chiar dacă se prezumă că sînt nevinovaţi, sînt încătuşaţi şi purtaţi ostentativ prin faţa presei, pentru a fi defăimaţi. Le este încălcat dreptul constituţional la propria imagine. Din dosar, chiar dacă presa nu are acces la el, ajung în spaţiul public fragmente acuzatoare la adresa învinuiţilor, în vreme ce aceştia se află la arest şi nu se pot apăra, ceea ce nu vine în spiritul egalităţii acuzatorului şi acuzatului în faţa legii.
Nu ne dorim o justiţie bazată pe şantajarea oamenilor, dar nici nu putem accepta ca legile să fie aplicate doar pentru unii, cum s-a întîmplat în cazul legilor fondului funciar. Cei din comisiile de reconstituire şi-au atribuit cele mai bune terenuri, dublîndu-şi sau triplîndu-şi dreptul. Iar oamenii de rînd umblă şi acum prin tribunale, pentru a-şi recupera averea părinţilor. Abuzul în serviciu şi obţinerea prin aceasta de foloase necuvenite este un act de corupţie, pentru cercetarea căruia nu-i nevoie de turnători, ci doar de reverificarea dovezilor. Cititorul nostru a aflat că nu mai există nici un dosar, toate urmele scrise au fost şterse, prin urmare primarul, secretarul şi ceilalţi membri din comisia de retrocedare rămîn cu terenurile obţinute pe nedrept! (Noi totuşi credem că procurorii tineri şi atît de bine plătiţi vor găsi şi aici soluţii de reinstaurare a dreptăţii.)
În lumea capitalistă, cu discrepanţe uriaşe între bogaţi şi săraci, apare adesea spiritul civic şi comunitatea reacţionează împotriva celor care se îmbogăţesc prin încălcarea legilor. Oamenii se solidarizează împotriva inechităţilor economice şi încearcă să-i excludă din rîndul lor pe cei care fac afaceri necinstite sau abuzează de bunurile comune. Dacă statul, prin sistemul judiciar, nu va apăra consecvent acest principiu exprimat prin porunca „să nu furi!”, atunci tot mai mulţi oameni vor încălca legile şi infractorii vor fi mai mulţi decît oamenii cinstiţi, ceea ce va duce la formarea, prin alegeri democratice, a statului extremist/mafiot. De acest pericol România se fereşte, luînd măsuri cu prioritate împotriva politicienilor care gestionează fondurile şi bunurile publice.
Modelul nu este original, cu toate că pîra este cuvînt neaoş. Statul nu poate ţine sub control infracţiunile făcute de politicieni (la rigoare, n-ar rămîne liberi jumătate dintre ei), dar situaţia ar fi şi mai gravă dacă va apărea legea de premiere a delatorilor. Avem ce denunţa în legătură cu provenienţa ilicită a averilor, evaziunea fiscală fiind cea mai frecventă formă de fraudare a statului. ANAF are de recuperat terenul pierdut faţă de DNA, primul pas fiind publicarea pe site a listei cu debitorii (prin încălcarea dreptului la propria imagine, care alternează cu obligaţia de a informa poporul şi a spune adevărul).
Parteneriatul între instituţiile de stat şi persoanele cu simţ civic este extrem de important, dacă ne dorim să trăim într-o societate care asigură drepturi egale pentru cetăţeni, o comunitate tolerantă, în care respectarea legilor nu duce la nerespectarea oamenilor.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.