Scuturi de purpură

0
424

Constatam fără mirare că duminică, pe Gutâi, a bătut grindina cât alunele. Ne conec­tăm la informaţii de natură climatică. Adică să luăm cunoştinţă că lumea se modifică nu numai pe Pământ, ci şi în cer. Aflăm că un fotbalist camerunez care juca în România a căzut pe teren. Moartea lui a declanşat nereguli într-o parte a sistemului de sănătate, iar ministrul sănătăţii a demisionat. Preşedintele României a sărbătorit Ziua Europei. La Moscova a fost o grandioasă defilare militară pentru înfrângerea fascismului. Domnul Johannis ne sfătuieşte să fim încrezători, să nu fim sceptici. Evenimente curente. Mie mi-a atras atenţia instalaţia antirachetă din România, integrată zilele trecute în sistemul antibalistic al NATO. Oare suntem mai apăraţi? Ori scormonim muşuroiul de la Răsărit? Pe când mă aflam peste Ocean, am luat seamă la părerile lui George Friedman, fondatorul Institutului de analize Stratfor şi al publicaţiei Geopolitical Futures. Omul acesta, atât de curtat pentru analizele sale, scria că instalaţia antirachetă din România are mai degrabă un rol simbolic, politic, decât o armă propriu-zisă. Dacă simbolurile politice contează, atunci instalaţia din România îşi îndeplineşte funcţia, „deoarece este greu să fie preconizat scopul militar al sistemului” – scrie specialistul. Ar fi ineficient împotriva Rusiei, dacă această ţară ar lansa un atac nuclear asupra Europei. Se vorbeşte despre atacuri nucleare ca despre un meci de tenis cu miză. Aflu alte comentarii, în care se spune că „instalaţia antirachetă din România protejează Europa de Est de o ameninţarea foarte improbabilă”. Nu-i o noutate, am mai scris că Rusia are serioase tensiuni cu NATO. Moscova s-a arătat suficient de iritată de sistemele antibalistice din Polonia şi România. Ministrul rus de externe a exprimat îngrijorări faţă de Deveselu. Zadarnic Casa Albă a dat asigurări că sistemul american de apărare din România nu încalcă Tratatul forţelor nucleare, Kremlinul nu se lasă convins. Putin a avertizat recent că Rusia va consolida capacităţile nucleare strategice, ca reacţie la cele instalate în Europa de Est. Potrivit liderului rus, pretextele conform cărora sistemele antirachetă din Europa de Est ar viza ameninţările din partea Iranului şi Coreei de Nord ascund adevăratele intenţii ale Statelor Unite de a dobândi superioritate militară. Ruşii cred că sunt ameninţaţi, iar infrastructura NATO se apropie de frontierele ruse după un scenariu „foarte periculos”. L-am auzit pe generalul rus Serghei Karakaiev, şeful Forţelor strategice ruse, care spunea apăsat: „Evaluările specialiştilor arată că sistemele antirachetă americane aflate în curs de instalare nu vor putea rezista împotriva unui atac intens efectuat de unităţi strategice ruse”. Ba, mai mult, se spune că pe teritoriul Rusiei există sisteme moderne de rachete balistice ale căror poziţii nu sunt cunoscute de inamici. Ce-o fi asta? Un tăcut Război Rece? Un joc al marilor puteri pentru sfânta supremaţie? Am pornit în acest text de la grindina din Munţii Maramureşului, care parcă ocrotea partea simbolică a scutului din România. Proprietarii ne spun că la Deveselu avem un scut de purpură care tremură în bătaia vântului. Ca un steag la Ziua Europei. Pe când ruşii aprind focuri din scoarţă de copac pe malurile Nistrului. Între timp, citesc un reportaj de pe şantierul de la Deveselu. Din câte a putut afla confratele Mugurel Manea, s-a conturat dimensiunea sistemului: „Clădirea unde vor fi amplasate rachete este terminată. Lucrarea este efectuată de firme româneşti în colaborare cu specialişti americani. Hangarul unde vor fi păstrate rachetele se ridică şi el văzând cu ochii. Şantierul de la Deveselu este un complex”. Deci este vorba de rachete, nu de fluturi, de instalaţii complexe, nu de purpură. Trăim o vreme în care este bine să ştim ce ne aşteaptă. Dar cine ştie? Nouă ni se descriu scuturi de purpură.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.