Vâltorile de pe Valea Chiuzbăii şi istoria lor

0
2722

Toată lumea din zona Baia Mare şi Baia Sprie cunoaşte tradiţia spălatului la vâltori, de pe Valea Chiuzbăii. Pe vremea comunismului, băimărenii, şi nu numai, erau abonaţi la spălatul covoarelor în prag de sărbători, mai ales înainte de Paşti, la vâltorile din Chiuzbaia.
Acum vremurile s-au schimbat, dar vâltorile au rămas şi spală în continuare lucrurile ţesute din lână. Puţini sunt însă cei care cunosc istoria vâltorilor de pe Valea Chiuzbăii şi cum au apărut ele. Noi am stat de vorbă cu unul dintre proprietarii unei asemenea vâltori. Localnicul ne-a dezvăluit motivul pentru care au apărut aceste „maşini de spălat bio”: „Vâltoarea asta eu am prins-o aici, doar că era dincolo de vale.

Covoare întinse la uscat
Covoare întinse la uscat

Au lărgit drumul şi au mutat-o dincoace, dar eu tot aşa o ştiu, deci are zeci de ani, e veche. Vâltorile astea au fost înfiinţate demult, cu un scop anume. Aici era mina Herja şi majoritatea chiuzbăienilor lucrau în mină acolo. Nu erau grupuri sociale pe atunci, unde să se spele minerii la ieşire din şut. Şi atunci oamenii erau îmbrăcaţi cu cioareci, cu opinci, cu obiele, ca pe vremurile alea, nu cu cizme de cauciuc şi salopete ca astăzi. Şi când îşi terminau lucrul şi ieşeau din mină erau ca vai de mama lor, terminaţi, murdari şi le era greu să-şi spele hainele alea de pe ei, să le întreţină, aşa că au inventat cumva un sistem ca să le spele în vale. Aşa au făcut vâltoarea şi apoi acolo le spălau când soseau acasă. Le puneau după aceea la uscat, că lâna se usucă repede, iar vara nu dura nicio jumătate de zi şi erau curate şi uscate. Cam aşa au apărut vâltorile pe Valea Chiuzbăii”, ne-a explicat Teofil Abrihan, proprietar de vâltoare de pe Valea Chiuzbăii.

Chiuzbaia4_Graiul-MaramuresuluiGubele şi cergile din lână se pot spăla numai în vâltoare

Dacă tradiţia spălatului covoarelor la vâltoare a cam dispărut în ultimii ani, deoarece spălătoriile auto au preluat acest obicei, alte lucruri nu se pot curăţa decât la vâltoare. Astfel, toate gubele sau cergile se spală doar în vâltoare, fiind confecţionate din lână. Dacă acestea se bagă în maşina de spălat, sunt automat distruse, aşa că obiceiul muncii la vâltori a rămas. Cei care vin nu trebuie să plătească nimic, însă, dacă vor, pot lăsa un leu, doi, pentru lucrările de întreţinere a vâltorii, care nu sunt chiar neînsemnate: „Apoi îşi spală şi gubele, tot din lână. Astea numai aşa se pot curăţa, că fără vâltoare nu poţi. Numai în ea se îndeasă lâna. Cergile la fel. Mulţi au spălat câte o gubă sau alt­ceva din lână în maşina de spălat şi s-au făcut toate ca o piele tăbăcită şi nu se mai pot folosi. Deci numai aici se pot spăla cum trebuie, în vâltoare. Chiuzbaia2_Graiul-MaramuresuluiDe obicei înainte de Paşti, de sărbători, de Crăciun, toate femeile, vecinii, vin aici şi îşi spală cergi, pături, gube, ce au necesar în casă. Mai vin şi alţi oameni de pe sate la noi, la vâltoare, care au cergi şi gube. Înainte de Paşte să vedeţi cum vin aici maşini, tractoarele cu remorci şi stau încărcate cu lucruri din lână ca să-şi spele fiecare. Aşteaptă la rând. De la oraş vin mai puţini ca să-şi spele ceva. Veneau mai înainte ca să-şi cureţe covoarele, dar acum în toate oraşele e plin de spălătoriile auto care fac acelaşi lucru. Am înţeles că le spală acolo. Preţuri nu avem noi, mai ales că cei care vin şi le spală ei şi nu se cere nimic. Dacă cineva vrea să lase totuşi ceva e binevenit, pentru că noi avem cheltuieli cu vâltoarea. Ca să schimbi doagele costă bani. Spre exemplu, îmi trebuie aproape un metru cub de lemn de stejar, scândură de doi ţoli, ca să fac o îmbrăcăminte la vâltoarea asta. Apoi care vin mai lasă câte cinci lei, zece lei, care cum doreşte, că nu avem un preţ. Practic ei şi le spală şi depun efort, nu eu. Dar şi dacă le spun că nu costă nimic, oamenii tot zic: măcar de o cafea vă las. Dar asta-i tot”, a spus Teofil Abrihan.

Centrul localităţii Chiuzbaia
Centrul localităţii Chiuzbaia

Cei de la oraş nu au uitat vâltorile

Chiar dacă acum nu prea îşi mai duc la spălat în vâltoare covoarele, cei de la oraş nu au uitat drumurile făcute pe Valea Chiuzbăii din timpurile demult apuse, când nu existau atâtea posibilităţi ca în prezent, şi vorbesc cu nostalgie despre acele vremuri: „Îmi aduc aminte cum ne făceam programare la vâltoare ca să ne spălăm covoarele înainte de sărbători, mai ales de cele de Paşti, că erau mulţi oameni care voiau să şi le spele. Le duceam apoi la data stabilită şi le lăsam acolo. Când erau gata spălate şi uscate, ne sunau proprietarii vâltorii, pe telefonul fix, că nu erau mobile atunci, ca să venim după ele. Se spălau frumos aşa, cu mult mai puţină poluare a mediului înconjurător. Asta se întâmpla însă cu peste 26 de ani în urmă. Acum ducem covoarele la o spălătorie auto şi le spală acolo rapid, iar preţul este acceptabil, dar parcă tânjesc după acele vremuri când mergeam la vâltoare”, ne-a declarat băimăreanul Gheorghe Pop. „Ţin minte cum mergeam cu autobuzul până în Chiuzbaia, cu covoarele în spate, că nu aveam maşină, le lăsam la spălat şi apoi când erau gata mergeam după ele. Se curăţau foarte frumos aşa”, ne-a spus un alt băimărean. Cert este că această tradiţie de spălat la vâltoare încă nu dispare, iar cei care au asemenea vâltori sunt hotărâţi să le păstreze în continuare, indiferent de ce le vor aduce vremurile viitoare.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.