Alina Husar, ucraineanca voluntară în Maramureş

0
983

Ucraineanca Alina Husar e una din voluntarele străine venite să desfăşoare activităţi în Maramureş, în cadrul unui proiect derulat de YMCA Baia Mare, cu finanţare de la Uniunea Europeană, prin Programul Erasmus+, Serviciul European de Voluntariat. Tânăra a stat în Maramureş timp de zece luni, perioadă în care s-a familiarizat cu tradiţia Maramureşului, dar şi cu oamenii de aici. Se declară fascinată de bisericile de lemn din judeţ, arătând că în zona ei nu se regăsesc astfel de lăcaşuri de cult. A rămas în suflet cu imaginea oraşului Baia Mare, pe care îl consideră cel mai frumos loc din Maramureş.

R: Cum ai ajuns în România?
A.H.: Unchiul meu lucrează în cadrul asociaţiei YMCA din Ucraina şi el mi-a spus câte ceva despre acest proiect, iar eu am fost interesată să aflu mai multe, astfel că în final am decis să încerc această experienţă.
R: Cum de ai ales această ţară pentru voluntariat?
A.H.: Când am fost în Bulgaria, mai demult, am trecut prin Maramureş, dar am oprit doar pentru câteva ore. Maramureşul este foarte asemănător cu regiunea de unde vin eu, avem rochii tradiţionale asemănătoare, mâncăruri similare. Mie personal îmi place foarte mult tradiţia cu împodobitul copacului cu oale, care simbolizează faptul că la acea casă este o fată nemăritată. Am călătorit mult prin România şi aproape de fiecare dată am vizitat bisericile pe care le-am întâlnit, pentru că sunt interesante diferenţele dintre bisericile ortodoxe, catolice sau luterane. Cele mai deosebite sunt bisericile de lemn, pentru că noi, în Ucraina, nu avem astfel de biserici şi consider că sunt foarte speciale.
R: Cum a fost experienţa de voluntar de aici?
A.H.: Ne-a plăcut foarte mult să lucrăm cu copiii, pot să spun că pentru noi a fost ceva foarte special. Am vrut să-i învăţăm câte ceva, mai ales pe cei din casele de tip familial sau pe copiii de etnie romă – să-i facem să fie mult mai deschişi la minte, să-şi dezvolte personalitatea, să le arătăm cum să respecte oamenii, să-i învăţăm să respecte regulile şi, nu în ultimul rând, să vorbească limba engleză.
R: În Maramureş ce ţi-a plăcut? Dacă ar fi să le vorbeşti celor de acasă despre Maramureş, ce le-ai spune?
A.H.:  În Maramureş, cel mai mult mi-a plăcut oraşul Baia Mare şi, din toată România, cel mai frumos, pentru mine, a fost Bucureştiul.
R: Ţi-ar plăcea să revii în Maramureş?
A.H.:  Dacă voi primi o invitaţie pentru a reveni în Maramureş, cu siguranţă mă voi întoarce aici. Împreună cu celelalte voluntare din proiect am decis că ne vom reîntâlni peste 5 ani, poate chiar aici, în România, pentru că aici ne-am cunoscut, sau poate într-o altă ţară.
R: Ai făcut şi fotografii pentru a le arăta şi celor de acasă imaginea Maramureşului?
A.H.:  Pasiunea mea este fotografia – în mod special fotografia de modă, dar şi combinaţia dintre fotografia de modă şi cea care surprinde natura. Da, am făcut câteva fotografii prin Maramureş, dar din păcate mi s-a stricat aparatul de fotografiat şi nu am mai reuşit să fac foarte multe poze artistice.
R: Cu ce amintiri mergi acasă?
A.H.:  Cele mai frumoase amintiri, pe care le voi păstra şi le voi duce cu mine, sunt legate de oamenii din România, care sunt foarte drăguţi şi prietenoşi. De fiecare dată când am avut nevoie de ajutor, oamenii ne ajutau cu drag, fără să aştepte ceva în schimb. Având în vedere că am călătorit mult prin România, am avut parte de numeroase aventuri, dar nu au fost chiar atât de “nebuneşti”. Pentru mine, o amintire amuzantă este legată de momentul în care am ieşit în natură şi am avut diferite activităţi în aer liber, la Izvoare.
R:  În Ucraina cu ce te ocupi?
A.H.:  Am fost fotograf profesionist şi, periodic, am avut muncă de birou la mai multe firme.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.