Dilema americană

0
481

Dacă ieri scriam despre atmosfera electorală de la noi, mi-am îndreptat din nou privirea spre ceea ce se întâmplă în America. Unii comentatori din presa noastră trăiesc cu convingerea că, în SUA, campania electorală este o sărbătoare continuă, la care participă toţi americanii. Am avut şansa ca timp de mai bine de două luni să iau pulsul alegerilor americane mai îndeaproape. În primul rând, să nu cădem în capcana de a pune semnul egal între cele două democraţii. Nici vorbă. Localele noastre nu se aseamănă cu prezidenţialele lor. Nici cu prezidenţialele noastre. După câte îmi dau seama, America este cutreierată de un personaj de care nu ar avea nevoie. Numele lui este Donald Trump. Pe care l-am văzut la CNN umblând cu un vultur pe umăr. Omul de afaceri mari, care are toate şansele să ajungă la Casa Albă, nu prea are conţinut american. Republicanii, după ce s-au trezit cu el în fruntea sondajelor, ar fi vrut să scape de el. Nici ideologii, cei care construiesc calea Americii, nu au la îndemână soluţii democratice. Ţin minte, pe când eram acolo, un senator republican a căutat să modifice un paragraf din legea electorală pentru a-l îmblânzi pe Trump. Numai că acolo mai repede mori, decât să bulversezi legile. E de prisos să vă reamintesc câte amendamente are Constituţia după două secole şi mai bine de la votarea ei. Nu a mers. Merge în schimb Trump spre confruntarea cu doamna Hillary. După câte am reuşit să înţeleg din discuţiile cu câţiva universitari de la un colegiu din New York, America se află în faza unui tacit conflict intern. Nu se mai împacă în gusturi şi practici. Mi se spunea că dreapta (acolo există!) a luat-o spre stânga. În casa în care am locuit se vorbea de Sanders, cel care are în discurs idei socialiste. Până la urmă, după seri de discuţii, la democraţi era preferată doamna Hillary. Pe această derută a apărut bogătaşul Trump, un personaj strident, un exhibiţionist inteligent, cum îl vede T. Ungureanu. Trump s-a postat în faţa enormei frustrări acumulate în America tradiţională, aprecia analistul. Se pare că şi nebunia de progres a elitelor pune sub acuzare masa mare de americani care simt globalizarea că le apasă pe casă. Inclusiv presa se arată uimită de victoriile cu care Trump a încurcat prognozele şi analizele. Acelaşi analist observă că liderul republicanilor este un bun pirotehnist, care ştie când şi unde să aprindă fitilul. Este un candidat antisistem. Nu se mai împacă cu politica externă a Administraţiei Obama. Mai ales cu implicarea Americii în conflicte care nu-i aparţin. L-am auzit la un post de televiziune american când spunea că Europa trebuie să se descurce singură. Ce atâta sprijin american? Recent, generalul Breedlove i-a răspuns candidatului republican: „De la începuturile NATO, continentul european a cunoscut cea mai lungă perioadă fără conflicte între marile puteri.” Ne întoarcem la America din perioada interbelică, când a fost ţinută, până la o vreme, în afara celui de-al Doilea Război Mondial. Doctrina lui Trump, de a pune America într-o nouă stare de neutralitate, ne priveşte direct. Mai ales de când scutul de la Deveselu aprinde ima­ginaţia Kremlinului. De aceea, retragerea – sub diferite forme – a Americii din Europa, cum vrea Trump, ar duce la o vânzoleală de nedescris. Începutul s-a făcut. Syriza în Grecia, Marine Le Pen în Franţa, Podemos în Spania ori tabăra Brexit-ului. Ascultaţi ce spune un bun cunoscător al Americii, A. Lăzărescu: „Ceea ce vedem în America e parte a unui fenomen care a căpătat amploare în întreg spaţiul euro-atlantic care, în concret, riscă să arunce în aer o ordine politică, economică şi de stabilitate”. Cu Trump ori cu doamna Hillary, America va trebui să nu uite de Europa. Continent în care se aud tot mai multe voci antiamericane. Prea se întoarce perioada interbelică în Europa! Cu dilema americană. Nu avem ce face, deocamdată. Mă întreb: cine ne apără? Că noi alegem. Numai să o facem bine.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.