Apariţii editoriale. O probă serioasă de jurnalism

0
792

Anul trecut, în ajunul Luminaţiei, intra pe poarta casei părinteşti eleva Măriuţa Pop, de la Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” din Baia Mare, din acelaşi sat cu mine, cu propunerea de a-i acorda un interviu, că aşa i-a sugerat doamna profesoară Daniela Sitar-Tăut. Mi-am zis că e o chestiune de inspiraţie pur didactică şi nu am stat pe gânduri. Mi-am adus aminte, cred că i-am spus Măriuţei pe prispa casei din Deseşti, că ideea doamnei profesoare seamănă cu practica mea ziaristică din facultate, când elaboram ziare-şcoală, pe viu, nu în laborator. Grupa mea a editat un număr la Piteşti. Eu am luat un interviu inginerului Mihai Zisu, directorul Uzinelor de motoare electrice, după 1989 a ajuns ministru al economiei. Doamna profesoară Daniela Sitar-Tăut, cu o tenacitate numai de ea ştiută, a stârnit energiile publicistice ale elevilor, fiind o serioasă şi pragmatică probă de jurnalism. Că modele se întâlnesc peste timp, cu atât mai bine. Provocarea doamnei profesoare s-a conturat în volumul „Dialoguri maramureşene” (Editura Actaeon Books, 2016), ea având o reţetă din Bratislava, unde a fost profesoară. Acolo, cu studenţi la secţia de Limba şi literatura română a universităţii slovace, a realizat tomul „Dialoguri bratislăvene”. În proiectul de la Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” s-a folosit de ambiţia de scorpion şi a făcut din unii elevi mai timizi curajoşi purtători de întrebări. În prefaţă, coordonatoarea volumului explică în detalii temele abordate de junii jurnalişti. Nu s-a uitat stindardul maramureşean. Întrebările au un evantai larg. Ele vizează statutul scriitorului, laboratorul de creaţie, mesajul pe care doreşte să-l transmită, obsesiile, frustrările, angoasele sau crezul moral al acestuia. Apoi despre subteranele diplomaţiei, prietenii literare, toate atent şi inspirat îngăduite de Doamna Profesoară. Am citit volumul cu ochiul suficient de sever al experienţei mele. După ce mai laud inspirata idee, socotesc că fiecare elev aflat în ipostaza de jurnalist a trecut proba emoţiei. Unele sunt cu adevărat de rang. Aşa a fost publicat recent, în revista „Tribuna”, dialogul realizat de Helga Bartus cu criticul şi istoricul literar Săluc Horvat. Asemenea izbânzi sunt multe în volum. Dar nu doresc a face ierarhii. Toţi sunteţi pentru mine admirabili tineri care v-aţi asumat curajul unui gen publicistic extrem de delicat. Singurul în care ai în faţă interlocutorul (chiar prin e-mail), care îţi provoacă firească emoţie. Nu-i spaţiu şi nici nu ar fi pedagogic şi profesional să apreciez pe unii sau pe alţii. Toţi îmi sunteţi dragi colegi de presă. Vă spune unul care a publicat vreo patru volume de interviuri. Aşa că putem sta de vorbă pe această temă. Laudă doamnei profesoare, preţuire pentru voi care v-aţi străduit în fel şi formă. Până la urmă, cartea o avem la îndemână. Nu-i uit nici pe cei care au acordat interviuri, deoarece nu am simţit că au în faţă un ucenic, ci au răspuns cu sobrietate şi preţuire pentru domeniul pe care-l reprezintă. Inclusiv eu, care credeam că dialogul cu Măriuţa este de uz intern (la clasă), am ţinut tonul respectului pentru cea care m-a întrebat. Cine sunt cei interogaţi? Oameni de cultură din judeţ, directori de instituţii sau de reviste literare, scriitori, universitari, diplomaţi, oameni din sport. Ei, elevi în clasa a XII-a a Colegiului Naţional „Vasile Lucaciu” din Baia Mare, secţia filologie-jurnalism. Cu drag pentru izbândă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.