Impozitele mari „omoară” micii proprietari de pensiuni turistice

0
1285

Codul Fiscal prevede ca administraţiile locale să-şi stabilească nivelul impozitului pe clădiri, datorat de proprietarii pensiunilor, situat în intervalul de 0,2 şi 1,8% din valoarea fiecărei pensiuni în parte. Tot legea spune mai nou că un evaluator poate stabili valoarea la care se aplică cota mai sus menţionată.
Dacă valoarea pensiunii este mare, atunci logic şi cuantumul impozitului anual datorat este proporţional. Astfel, se ajunge ca un proprietar de pensiune să aibă de plătit 5.000-6.000 de lei către bugetul local al administraţiei teritoriale din care face parte. În aceste condiţii, mulţi mici întreprinzători cu afaceri în domeniu îşi vor închide pensiunile. Primăriile nu au de ales decât să stabilească eventual cota cea mai mică după care se face calculul: „Noul Cod Fiscal zice că agentul economic ce desfăşoară activitate în turism, deci proprietarii de pensiuni, trebuie să-şi facă o evaluare prin care evaluatorul să spună: ai casa de 100 de metri pătraţi, din aceştia 30 sunt folosiţi ca şi casă de locuit, adică rezidenţial, iar diferenţa de 70 de metri o dedici firmei, adică pensiunii. În condiţiile acestea evaluatorul a stabilit conform normativelor o valoare impozabilă de atâta. Procentul acela de 1% era aplicat la valoarea impozabilă în acest caz. Fiind evaluarea făcută la o valoare mare, şi acel procent, acea cotă de impozitare este mare, cuantificată în bani. Cota aceasta procentuală poate merge între 0,2 şi 1,8% din valoare. O pensiune de la noi din comună a venit şi ne-a arătat evaluarea făcută după care trebuie să plătească un impozit de 6.000 de lei, ceea ce este aberant, zic eu. Poate că nu câştigă într-un an atâţia bani şi atunci el poate că nu o să aibă niciodată posibilitatea ca să-şi recupereze aceşti bani, deci îşi închide pensiunea. Probabil că nici legiuitorul nu a ţinut cont de aceste normative care stau la baza evaluării. Ei poate s-or fi raportat doar la valoarea de inventar, la care se aplică cota cuprinsă între 0,2 şi 1,8, dar nu s-au gândit că valoarea de inventar cum o stabilesc?!? Noi, aici în comună avem doar trei pensiuni, hai să zicem că se închid, asta e! Dar dacă ne gândim la nivel naţional, ce facem atunci?”, a explicat Vasile Tămaş, primarul comunei Budeşti. Există totuşi posibilitatea să nu faci evaluarea cu o persoană autorizată în acest sens, iar printr-o declaraţie pe proprie răspundere să dai o valoare pe care consideră fiecare că o are la pensiune şi aşa suma de plată poate fi puţin mai mică, dar tot consistentă.

pensiuni1
Pensiune în satul Breb

Patronii de pensiuni, sufocaţi de prea multe taxe

Deţinătorii de pensiuni turistice din Maramureş se plâng de sumele prea mari pe care trebuie să le plătească la stat ca taxe şi impozite, acestea depăşind mai bine de 50% din totalul banilor câştigaţi. Dările la stat îi sufocă încet, dar sigur, aşa că mulţi se gândesc să tragă obloanele peste afacere şi să se orienteze către alte domenii de activitate: „Impozitul acesta mare e doar cel pe care-l plătim la primărie. Dar mai vine şi TVA-ul de 9% pe care-l dai la stat pe fiecare bon fiscal, pe factură, plus impozitul pe profit. Deci, în afacerea asta cu turismul, mai mult de jumătate din banii câştigaţi îi dai la stat, iar de ajutat nu te ajută deloc. Ar mai fi cumva dacă statul mi-ar trimite mie turişti, ca să am clienţi aproape în fiecare zi şi da, atunci să-mi ia cât impozit vrea. Dar aşa turiştii vin două luni, cât e sezonul şi apoi tu trebuie ca să-ţi acoperi cheltuielile cu angajaţii pe un an de zile. În aceste condiţii, după ce tragi linie, te afli doar cu traiul! Că nu poţi ca să aduni bani din turism, dintr-o afacere aşa mică cum avem noi aici, cel pu­ţin. După şase camere, mie mi-a fixat impozit 5.000 de lei pe an. Ca să faci atâţia bani trebuie să ai o lună plină de turişti, dar şi acolo îţi dă omul 80 de lei, însă din banii ăştia plătim şi noi utilităţi, mâncarea. Dacă ei vin şi printr-o societate de turism, atunci îţi ia şi aia un procent de 15%. Deci ai încasat 100 de lei, 15 îi dai celor care îţi trimit”, a declarat Petru Tiran, proprietar de pensiune din Breb. „Statul ne omoară afacerile din acest domeniul al turismului. Pur şi simplu ce câştigi cu turiştii dai înapoi ca taxe, impozite şi cheltuieli curente cu cazarea. În loc să ajute micii întreprinzători, care sunt motorul economiei, statul îi termină! Probabil că ne vom închide afacerile pe capete şi vom căuta să ne reprofilăm”, a spus Gheorghe P., un alt proprietar de pensiune turistică.
Dacă analizăm ce însemna ţara noastră, ca turism, până la Revoluţie, acum am ajuns destul de jos, cu pensiuni de vânzare, închise sau în faliment, cu hoteluri părăsite şi turişti mult mai puţini.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.