O propunere legislativă

0
366

În ultimii 26 de ani (de când e ”democraţie”), mi-au trecut prin faţa ochilor sute de persoane alese sau numite în diferite funcţii, depunând un jurământ cu mâna pe Biblie şi Constituţie, iar la sfârşit se termina cu ”Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”, iar unii îşi făceau şi semnul crucii. După aceea, se puneau serios pe „treabă” şi au dispărut toată industria şi resursele naturale ale solului şi subsolului, iar ei şi-au construit adevărate imperii în ţară şi în străinătate, în vreme ce populaţia tânără, şcolită şi bună de lucru, a emigrat în toată lumea.
Propunerea mea, care cred în jurământ, în puterea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu, ar fi următoarea: Să se scoată din legislaţia actuală ceremonia de depunere a jurământului, sau să-i schimbe conţinutul, să nu fie obligaţi să se blesteme singuri, ci să-i lase s-o facă pe cei care i-au ales. Ideea mea a pornit de la faptul că Dumnezeu ia în serios jurământul lor şi sperjurilor li se va întâmpla ceva rău. Ce ne-am face noi fără de ei? Cine şi-ar mai arăta opulenţa, uitându-se cu scârbă la noi? Mă întreb cum a depus jurământul tovarăşul Ceauşescu? Ştim unde a ajuns, căci a jurat, dar nu pe Biblie, ci doar pe Constituţie, pe seceră şi pe ciocan. Nu şi-a făcut cruce.
Nu le doresc celor care ne conduc aşa ceva. Am fost „adept” al lui Ceauşescu, am scris zeci de scrisori unor foruri comuniste, la Comitetul Central, chiar şi personal lui Ceauşescu, şi am primit răspunsuri civilizate la ele. Sigur că erau probleme concrete cu care ne confruntam, nu ideologice. Colegii şi familia îmi atrăgeau atenţia că voi ajunge la Securitate, că prea dau cu Perestroica (înainte de a le trimite, le discutam cu colegii de serviciu, cu familia). La unele, s-au făcut şi anchete de către organele centrale şi judeţene şi s-a constatat că am dreptate. Păstrez şi acuma câteva răspunsuri.
Dacă azi ai vreo problemă, nu-ţi răspunde nimeni sau te trimite la justiţie, unde se ştie că sunt alte treburi. Judecătorii se ocupă de restituirea averilor, să protejeze mafia şi interlopii, să hotărască cine să conducă ţara şi cine nu (citez din cele pe care ni le arată mass-media). Căci voturile nu prea mai contează, nici cât un bilet de papagal (exemplu: cele 7,4 milioane de voturi la Referendumul de demitere a preşedintelui de atunci, anulate printr-o notă adăugată la Hotărârea CCR).
Petru BANCOŞ, Baia Mare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.