Cameleonul

0
437

Pe la mijlocul lunii mai s-a desfăşurat a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie “Grigore Vieru”, care a început la Iaşi şi a continuat la Chişinău. Invitat special, poetul spaniol Jorge Padron, laureat al Cununei de Aur de la Struga. După Nichita Stănescu. S-a omagiat poetul şi prin lansarea unei cărţi: Grigore Vieru în amintirile contemporanilor. Unul dintre ei, academicianul Nicolae Dabija, ne-a adus în prezent o variantă a morţii  lui Grigore Vieru. Poetul a fost în fapt asasinat moral. Nu fac parte dintre cei care prind din zbor un zvon şi-l fac statuie de adevăr. Iar prietenul Dabija nu este amator de ficţiuni. Aşa că voi scurta povestea academicianului. Iurie Roşca, unul dintre liderii de început ai mişcării naţionale din Basarabia, s-a prefăcut în cameleon. Noi îl credeam, privind  din Maramureş, ca salvator al naţiei. Îmi aduc aminte, prin 1991, cînd ziarul nostru a făcut un gest firesc de a aduce copii de pe linia frontului (Vadu lui Vodă, Dubăsari) împreună cu colegul Vasile Iluţ am bătut la uşa lui Iurie Roşca din Chişinău, fiind preşedinte executiv al Frontului Popular din Moldova. Îi ceream să ajungem în zona frontului. S-a arătat sceptic şi ne-a îndrumat spre o tabără liniştită de lîngă Chişinău. L-am ocolit pe Roşca şi cu ajutorul Nataliei Pascal, secretara dlui Druc, am adus în Maramureş copii din Vadu lui Vodă. Acum, Roşca fiind declarat de Dughin ca un “prieten al Rusiei”, parcă de atunci viziunea lui politică ascundea ceva. Chiar apropierea de mai tîrziu de Voronin. Nicolae Dabija ne aduce aminte că Iurie Roşca, cu publicaţiile sale, toate întreţinute din fonduri româneşti, îl atacau dur pe Grigore Vieru. Atunci Grigore a scris: “Ţara nu are nicio vină că pe lîngă sfinţi are şi ticăloşi”. Acum se spune că s-au dat bani, printr-un Departament al Guvernului României, nu ca să ridice biserici şi mănăstiri, ci pentru ca să-i atace pe Ion şi  Doina Aldea Teodorovici, pe Grigore Vieru, pe Mihai Cimpoi, pe Mircea Druc, Alexandru Moşanu, Ilie Ilaşcu şi mulţi, foarte mulţi alţii.
Multe dintre articolele de batjocură faţă de asumarea riscului, dar şi sincerităţii pentru Basarabia, au fost adunate într-o carte – numită “Falşii amici”, care a fost donată membrilor Guvernului României, deputaţilor şi senatorilor, că el, Iurie Roşca, este singura persoană care merită încrederea financiară a României. Am remarcat amarul afirmaţiei lui Nicolae Dabija: noi l-am făcut preşedinte din dorinţa de a aduce tînăra generaţie în politica Republicii Moldova. Un domn, era şef al Departamentului, a fost sesizat că încrederea patrioţilor basarabeni în Iurie Roşca s-a terminat, a răspuns cu moft bucureştean: “Aşa se face politica, domnilor”. Ca să adauge: “Noi îl ajutăm pe Roşca pentru că el va face Unirea”. A făcut unirea banilor. Apoi vînzarea de frate. Se spune că acum, la un post de televiziune rusesc, spune că duşmanul cel mai periculos al independenţei Republicii Moldova e România. Se miră prietenul Dabija cum un individ mediocru a reuşit să păcălească obraznic o ţară ca România. A fost dat în judecată un ziar al lui Roşca. Procesele lui Grigore Vieru au continuat şi după moartea sa. A cîştigat Poetul. Roşca şi-a lichidat publicaţia. Cei care erau şi sînt devotaţi cauzei româneşti au parte numai de semne de întrebare. De minciuni şi denigrări. Un trimis special din România a scris despre Dabija o mie de articole de rău. Fără să fi stat măcar o oră de vorbă. Zice Nicolae: “Cîteodată am impresia că, plecînd la ceruri, Vieru mi-a lăsat ca moştenire prietenii, dar şi duşmanii lui.” Am mai reţinut o remarcă a lui Dabija pe care o pun în ghilimele: “Iurie Roşca, unul dintre puţinii milionari făcuţi cu donaţii risipite de Ţară pentru Basarabia, ca o identificare cu Roşca, ar trebui să scoată din buzunar banii pe care îi datorează familiei Vieru.” Pentru a edifica Centrul care-i poartă numele. Şi cînd mă gîndesc că eu, cu Vasile Iluţ, am mers la uşa lui Iurie Roşca din Chişinău ca la un unionist. El ne-a trimis la o tabără de pionieri. Oare de ce nu m-a lăsat să merg pe linia frontului? Cum pînă la urmă am făcut-o. Ei, oameni buni, cameleonii sînt printre noi! Greu să-i dibuieşti la vreme.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.