Românii după Bogumil Luft

0
518

Cît am fi de indiferenţi şi somnoroşi sub faldurile globalizării, încă nu ne-au dispărut, multora dintre noi, tresăririle cînd cineva are păreri cinstite despre ţara şi poporul din care facem parte. Tot mai des citesc că şi în secolul în care am intrat nu vor fi abandonate statele naţionale, chiar în cadrul Uniunii Europene. Aşa că sentimentele nu pot fi de cenuşă.  Cu toate teoriile agresive împotriva sentimentului naţional, teorii bine ticluite, înfăşurate în bani mulţi. Cine va citi cartea lui Bogumil Luft “Românii în goană după happy-end” se va întîlni cu o viziune europeană gîndită în termeni naţionali. Cine este Bogumil Luft? Ni-l prezintă tocmai Adam Michnik, istoric, eseist, intelectual public polonez: “Luft este un autor special. A fost ambasador al Republicii Polone în România, apoi în Moldova. Stăpîneşte excelent problematica acestor două ţări, mînuieşte în mod strălucit condeiul şi este un observator ager şi pătrunzător. România şi Moldova sînt două ţări ale unui singur popor, crunt înjumătăţit de istorie.” Scrie despre România cu suficientă detaşare, s-a spus că este una dintre cele mai obiective cărţi despre istoria noastră recentă. Este o poveste cu intrigă complexă despre întîlnirea a două popoare – român şi polonez – precum şi despre basarabeni care încearcă să le ajungă din urmă. Autorul spune cu modestie că este o carte scrisă de un polonez pentru polonezi. Este şi aşa. Dar ea este în aceeaşi măsură adresată poporului român. Ne vede bine şi, cînd face observaţii, ne vrea binele. Cînd a fost trimis ambasador în România, prietenii l-au întrebat: “Ce cauţi în România? România are o reputaţie proastă.” Nu se descurajează. Ţine seama de sfatul lui Branislaw Geremek, ministru de externe: “Mergi într-o ţară foarte importantă pentru noi”. Aşa începe aventura descoperirii României, apoi a Basarabiei, în calitate de diplomat. Cartea este o poveste despre experienţa cu românii şi basarabenii. Pentru el, Coposu a fost un extraordinar om de stat, admiră ce au făcut Ana Blandiana şi Romulus Rusan la Sighetu Marmaţiei. Îşi aduce aminte cum l-a cunoscut în Polonia pe Tudor Dunca, “greco-catolic din Maramureş, om politic mai tîrziu şi ambasador al României în Germania”, care mergea în Varşovia în calitate de inginer al unei fabrici bucureştene.
Evocă atmosfera răbdătoare a greco-catolicilor din dieceza Maramureş. Autorul vine în Maramureş: “Pe 5 mai 1991, episcopul Mureşan mă ia cu el în satul Rus, la ceremonia de reîntoarcere în sînul Bisericii Greco-Catolice a întregii parohii locale.” Scrie şi despre Biserica Ortodoxă Română, cu deschidere mai ales prin vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. De altfel, fiica Maria este botezată la Bucureşti în religie ortodoxă. Crede că numai după Marea Unire a fost o perioadă fericită cînd poporul român s-a dezvoltat incredibil. Apoi au venit vremuri tragice. Dar românii au nevoie din ce să renască. Spune Luft: “Acesta este talentul vostru: de a uita lucrurile rele şi de a crea posibilitatea de a merge înainte, după nişte visuri, din cînd în cînd şi după iluzii”. Goana după ele are ceva profitabil. De ce îi plac românii lui Bogumil Luft? Pentru curajul, imaginaţia şi isteţimea lor, pe care au trebuit să le folosească timp de secole într-o lume dominată de imperii. Îi respectă pe români pentru formidabilul succes istoric de a constitui o comunitate naţională solidă şi un stat comun pe harta Europei. Îi plac românii pentru modul vesel de a fi. Îi plac datorită prieteniei ieşite din comun pe care o arată, cîteodată iraţional, tuturor celor care la rîndul lor îi respectă. Şi pentru modul formidabil în care ştiu să sărbătorească împreună atunci cînd timpul se opreşte. Mai scrie Bogumil: “Ştiu să trăiască în armonie cu moartea şi cu viaţa, de parcă le-ar fi fraţi, o excepţională dovadă în acest sens fiind Cimitirul Vesel din satul maramureşean Săpînţa.” Crede Luft că, în ţară, românii, în ultimul sfert de secol, au reuşit să facă minuni. Au făcut o modernizare într-o manieră ce trezeşte respect. Polonia îi simte răsuflarea în ceafă. Dar pînă la happy-end mai este.” Autorul dăruieşte cartea românilor de pe ambele părţi ale Prutului. Scrisă de un străin care le poartă o mare simpatie, dar care păstrează distanţa faţă de unele experienţe istorice, alegeri şi slăbiciuni. Despre această carte voi mai scrie. Deoarece izvorăşte dintr-o prietenie obiectivă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.