Vremuri cu cruce la răscruce

0
340

Tot mai des îmi repet o constatare: generaţiile de la cumpănă de veac şi mileniu trăiesc vremuri de răscruce. Preocupaţi de treburile cotidiene parcă nici nu le luăm în seamă. Ba unii, într-un fel de mediocră atitudine le pun într-o ecuaţie a băşcăliei. Cum este şi încă nelămurită Revoluţia din 1989. Se numeşte aşa pentru că s-a schimbat un regim. Cu cine a fost schimbat este o poveste de un sfert de secol. De cîteva luni urmăresc cu atenţie şi îngrijorare disensiunile care au apărut în lumea creştinătăţii ortodoxe. Unii le apreciază drept foarte grave. Totul a plecat de la decizia Bisericilor din Serbia, Bulgaria şi Patriarhatul Antiohiei şi Ierusalimului de a nu participa  la ceea ce ar fi trebuit să fie Sfîntul şi Marele Sinod Panortodox. Convocat în această formulă pentru prima dată după o mie de ani. Şi la ale cărui documente se lucrează de 55 de ani. Corespondentul nostru la Bruxelles apreciază că lucrurile evoluează foarte rapid şi în direcţia cea mai proastă posibil. Se vorbeşte chiar despre o Schismă în interiorul creş­ti­nă­tă­ţii ortodoxe. O perspectivă dureroasă nu numai pentru Bisericile implicate ci şi din cauza consecinţelor geo-politice extrem de importante, care parcă stau în spatele altarului. Săptămîna trecută Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe care a hotărît că nu participă la evenimentul din Creta şi a adresat Patriarhului Ecumenic solicitarea de a amîna întîlnirea pentru o dată care nu a fost precizată. La fel au procedat şi georgienii. Astfel Conciliul din Creta nu mai este reprezentativ ortodox. Cei prezenţi ar reprezenta doar jumătate din numărul credincioşilor. Iar documentele elaborate nu ar avea valoare comună.
Nu cred că ar acorda o atenţie sporită vieţii interne a Bisericilor dacă toate aceste frămîntări nu s-ar transforma într-o chestiune politică. Nu spun nici o noutate. În jurul Bisericilor s-au format ţări, s-au ridicat şi au decăzut imperii, a fost stabilit echilibrul puterii între Orient şi Occident. Acum, această cumpănă se balansează. A venit serios în actualitate, după cîteva veacuri. Biserica Ortodoxă Rusă şi în tandem cu ea noua politică a Rusiei sub conducerea lui Putin. Patriarhul Chiril a fost anunţat la Constantinopole ca fiind  „Patriarh al Moscovei, al Rusiei şi al tuturor ţărilor din Nord”. Tot mai des a fost adusă în spaţiul public – chiar în culisele diplomaţiei – formula „Moscova, cea de-a Treia Romă”. Se vrea unificarea spaţiului creştin pe baza teritoriului slav? De ce acum? Formula cu a Treia Romă a apărut prin 1510 în scrisoarea unui călugăr către Marele Cneaz al Moscovei Vasili al II-lea: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul Fanatului nostru creştin”, a scris călugărul Fisoftei. Obsesii ale trecutului?  se întreabă cunoscătorii domeniului. Nu s-ar părea dacă luăm aminte ce spunea în urmă cu trei ani un demnitar rus? „Marea Rusie e chemată să devină centrul lumii creştine. Nu întîmplător mulţi privesc Rusia ca pe o apărătoare a idealurilor creştine şi a moralei tradiţionale”. Este uşor de văzut că Moscova procedează la toate tipurile de ofensivă. Şi în cazul Conciliului din Creta se vrea arbitru. Am intrat pe teritoriul marilor politici. Din care nu lipsim nici noi. Sîntem actori – nu avem cum să nu fim – în această înfruntare cu mare miză. Acum ne dăm seama, cine vrea să recunoască, că Uniunea Europeană avea nevoie de prevederea punctului creştin din Constituţia ei laică. E nevoie de un mesaj urgent. Trăim vremuri cu cruce la răscruce. E bine să ştie şi omul simplu în jurul nostru se rostesc rugăciuni pentru scopuri de care trebuie să ne dăm seama. Divide et Impera!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.