Unde a greşit UE?

0
510

Ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană ne face să ne întrebăm cine şi unde a greşit în această relaţie şi ce să facem pentru a păstra avantajele pe care le avem în comunitate. Chiar dacă Parlamentul nu va valida referendumul, reformarea UE este obligatorie, pornind de la trei idei: Germania şi Franţa să nu mai ducă o politică europeană de forţă, instituţiile UE să fie debirocratizate şi cetăţeanul să fie repus pe picior de egalitate cu capitalul. În caz contrar, inerţiile centrifugale ar putea duce la desfiinţarea UE!
De circa cinci-şase ani, Germania şi Franţa încearcă să accelereze politicile comunitare şi să impună o direcţie nedorită de unele state, ceea ce pune în pericol principiul de bază al UE, consensul în toate. Integrarea celor 28/27 de state UE nu poate să depăşească anumite reacţii negative, unele refuzînd să cedeze din suveranitatea lor în favoarea UE. Tratatele UE recunosc suveranitatea membrilor, iar cedarea parţială a unor prerogative trebuie făcută cu precauţie, inclusiv prin consultarea cetăţenilor, care trebuie să ştie ce cîştigă şi ce pierd. Cotele de refugiaţi impuse de Germania şi Franţa au creat o situaţie dificilă pentru state, inclusiv pentru România, în Constituţia căreia nu este prevăzută decît acordarea dreptului individual de azil, cu colectiv.
Ieşirea Marii Britanii din UE este posibil să fie efectivă, dacă nu se vor găsi soluţii de revenire la situaţia de dinainte. Pierderile sînt uriaşe, în 8 ore după Brexit, s-au înregistrat scăderi la burse de 10% din valoarea activelor britanice, ceea ce înseamnă circa 100 de miliarde de euro. Un asemenea şoc al indicilor bursieri şi prăbuşirea lirei sterline ar putea să-i trezească pe alegătorii care au votat pro Brexit, dar şi pe politicienii conservatori ce i-au încurajat cu argumente greşite. Este adevărat că Regatul Unit contribuie anual la bugetul comunitar cu 11,3 miliarde euro şi beneficiază de 7, deci este contribuitor net, dar britanicii nu pot pretinde statut dublu. Marea Britanie a avut de multe ori poziţie contra, reuşind adesea să fie privilegiată (precum Franţa, sau Polonia) şi să beneficieze de facilităţi mai mari decît celelalte state membre, ceea ce nu este echitabil.
Unele lucruri trebuie schimbate. Sîntem nemulţumiţi de excesiva birocraţie impusă de Bruxelles. Parlamentarii şi salariaţii europeni primesc salarii foarte mari şi sînt scutiţi de impozite şi taxe – sfidîndu-i pe contribuabilii europeni. Dar cel mai grav este că staff-ul politic european sprijină băncile şi întreprinderile, în defavoarea cetăţenilor. În UE, există termenul de dobîndă real negativă, adică depui o mie de euro în bancă şi la sfîrşitul anului poţi primi înapoi 990 de euro. Acest lucru nu se poate întîmpla în SUA! Probabil asemenea aberaţii acceptate de statele europene au făcut ca britanicii să acumuleze repulsie faţă stat şi faţă de suprastat. Firmele intră în faliment, iar băncile nu, fiind protejate de stat.
Aceste discriminări făcute de politicienii europeni în favoarea capitalului global nu sînt semne bune pentru viitorul Uniunii Europene – ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar fiind dovada unui eşec din care putem învăţa, ori să ne prăbuşim. Ar fi greşit să renunţăm singuri la piaţa unică, la libertatea de mişcare, la Europa fără graniţe!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.