A început războiul liră-euro

0
597

Continentul nostru a fost distrus în secolul XX de două războaie mondiale şi crearea în Europa a unui spaţiu al păcii şi stabilităţii a devenit dezideratul politic al fondatorilor Uniunii Europene. Viziunea părinţilor comunizării trebuie continuată de noi, avem nevoie de această organizaţie internaţională de state europene autonome, fie că Marea Britanie alege să se separe de UE, fie că se va răzgîndi.
Visul unei Europe unite a apărut imediat după Primul Război Mondial şi s-a impus după al doilea. Liderii politici ai statelor din Occident au plecat de la un scop practic, statele să se poată controla unele pe altele. Oţelul era pe atunci cel mai important pentru industria de război, aşa că liderii au creat o uniune economică pentru cărbune şi fier, controlul oţelului fiind calea de a împiedica al treilea război mondial revanşard. Dar nu era suficient ca oţelul să fie supus unui control, ci trebuia să existe o reconciliere reală între statele care se războiau de sute de ani. Vorbim de Germania şi Franţa, dar şi de cele mai mici, aliate cînd cu unul, cînd cu altul…
Ce au gîndit Adenauer, Churchill, Gasperi, Monnet, Schuman, Spook, Spinelli, lideri politici după 1945, rămîne valabil şi astăzi. De dragul păcii şi libertăţii, trebuie să menţinem construcţia europeană a popoarelor şi populaţiilor care trăiesc aici. Decît conflicte, mai bine înţelegere! Primul pas a fost făcut de Franţa şi Germania, în cooperare şi internaţionalism li s-au adăugat ţările din jur, Olanda, Belgia, Luxemburg, spre crearea unui teritoriu stabil şi prosper. De remarcat este faptul că mai întîi a fost formată uniunea Benelux, model pentru UE. Pas cu pas, statele au ajuns la integrare aproape totală. Acum pare curios că totul a pornit de la prim-ministrul britanic, Winston Churchill. El a propus „Statele Unite ale Europei”, în 1946, ca familie europeană, aptă să trăiască în libertate şi siguranţă.  Ironia istoriei face ca tot un britanic, David Cameron, să renunţe la idealul Europei unite, pierzîndu-şi încrederea că acesta este remediul pentru fericirea popoarelor şi oamenilor. Dacă Churchill, în discursul său de la Universitatea din Zurich, îi îndemna pe europeni să nu mai alimenteze ura şi răzbunarea izvorîte din trecutele războaie, ci să caute libertatea şi compasiunea, astfel ca oamenii să-şi recîştige speranţa pentru care viaţa merită să fie trăită, iată că urmaşul său i-a provocat pe britanici să-şi exprime ura şi teama de străini, de vecini.
Ideea politică de state unite şi prietene era pornită spre federalizarea Europei, părinţii fondatori ai UE doreau federalizarea, dar au apărut piedici, astfel că integrarea s-a făcut lent, pas cu pas, cu succese şi înfrîngeri, avînd în vedere că fiecare cedare de autonomie naţională trebuie să fie decisă prin referendum. Ei trecuseră prin război, luptaseră, fuseseră prizonieri, suferiseră – în iarna de după război a fost foamete în Europa. Să nu uităm toate acestea! Au realizat integrarea democraţiilor, piaţa unică, agricultura comună…
Politicienii europeni au negociat tratate obligatorii de pace şi stabilitate, au introdus funcţia de preşedinte al UE, au încercat să adopte Constituţia UE. Între timp, au apărut noi provocări, Crimeea şi refugiaţii sirieni, care pun unitatea la încercare. UE nu a mai devenit o federaţie, ci a rămas o asociaţie de state prospere, cu 500 de milioane de cetăţeni. Federalizarea este un proiect de viitor (ar apărea cel mai puternic stat din lume). Sau poate că nu va fi nevoie de aşa ceva – un suprastat tehnocrat este o noutate în istorie şi poate rezista în baza democraţiilor naţionale.
Ieşirea GB din UE aduce căderea lirei (masivă) şi a monedei euro, cîştigător fiind dolarul! Războiul cu bombe între europeni a fost stopat, acum trebuie să oprim „războiul” capitalist GBP-EURO.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.