Lectura: Reverenţă pentru spiritul locului

0
744

Banatul este o provincie istorică împărţită astăzi între România, Serbia şi Ungaria. Cu un destin istoric zbuciumat. Banatul şi-a păstrat identitatea fiind şi un generos furnizor de valori. În acest sens recenta apariţie a profesorului Victor Neuman (născut în Lugoj), „Istoria Banatului”, este o dovadă de felul în care se scrie istoria unui spaţiu multicultural care şi-a pierdut unitatea politică şi statală. Şi în Banat intelectualii au organizat autonomia culturală, de-a lungul graniţelor lingvistice. În spiritul acestor idei se înscrie şi volumul „Bănăţeni, nu vă zuitaţi graiul” (Vişeu de Sus, 2016) avîndu-l autor pe prof. Aurel Ghilezan. Este în fapt, un mic dicţionar de regionalisme cu explicaţii avînd ca arie de documentare satul Bobda, comuna Cenei, judeţul Timiş. Este satul natal al distinsului profesor care după absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică (Timişoara) a devenit profesor la Vişeu de Sus (1963). Unde îl întîlnim şi astăzi ca un inspirat reporter (şi al ziarului nostru) punîndu-şi semnătura pe cărţi de călătorie dar şi pe o istorie în imagine a oraşului Vişeu de Sus (alături de prof. Ion Ţelman) aducînd servicii culturale recunoscute. Micul dicţionar este semnul de respect pentru locul natal de unde profesorul a plecat la o vîrstă fragedă. Acolo a deprins vorba domoală de care nu s-a despărţit niciodată. Un alt motiv pentru care ne-a dăruit acest mic dicţionar este convingerea că el poate folosi copiilor şi nepoţilor celor din Bobda în condiţiile în care aşezarea a fost împînzită de familii din alte zone ling­vistice. În ultima vreme, în fiecare vară se întoarce în sat să-şi revadă neamurile care mai poartă muzica natală a cuvintelor. Aude graiul molcom, dulce, plăcut auzului, folosit cu mult suflet bun al bănăţenilor. Demersul profesorului Ghilezan este încurajat de doi confraţi vişeuani. Prof. Ioan Hapca: „Prezentul Dicţionar înregistrează un inventar lexical arhaic şi regional destul de bogat, dar nu exhaustiv din localitatea Bobda”. Prof. Ioan Ţelman: „Dacă parcurgi paginile prezentului glosar, care cuprinde 750 de termeni, observi că mulţi dintre ei circulă şi în Maramureş. Chiar în zona noastră. Această constatare te poate duce cu gîndul la lucrarea eminentului istoric Gheorghe I. Brătianu „O enigmă şi un miracol, poporul român” în care se subliniază existenţa unei arii ling­vistice din partea vestică a Banatului şi Transilvaniei (cuprinzînd şi Maramureşul) în care se păstrează cuvinte foarte vechi ale vorbirii populare, zona fiind considerată ca una de formare a poporului român”.
Autorul nu consideră Dicţionarul o lucrare ştiinţifică ci mai degrabă o explozie a sufletului, o căinţă că nu şi-a putut practica vocaţia de dascăl în faţa copiilor bobzeni. Mie mi se pare o lucrare în care se ilustrează reverenţa faţă de cuvintele întemeietoare de personalitate. Deoarece cred, că în pruncie primim fondul principal de simţire şi înţelegere al cuvintelor. Cu el trecem prin viaţă fiind pata de culoare a identităţii fiecăruia. O pot socoti şi o carte încărcată de o melancolie strict omenească. Dar mă gîndesc a spune că de asemenea gesturi, în care subiectul principal este memoria cuvintelor, are nevoie orice aşezare. Am fi mult mai bogaţi. Micul dicţionar al profesorului Ghilezan face un mare serviciu locului de naştere. Şi istoriei Banatului. Prof. Ghilezan este un gornic. Cuvînt aflat în dicţionar, dar şi în Maramureş. Prin parafrază autorul nostru este persoana care şi-a luat în pază cuvintele vechi, întemeietoare. Locuitorii de astăzi ai Bobdei pot fi mîndri de consăteanul lor care prin această carte îndeamnă: „Bănăţeni, nu vă zuitaţi graiul”!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.