Dezvăluiri. “Fenomenul Piteşti” după … Sighet?!

0
540

Într-o concisă lucrare, apărută în 1999 la ed. Humanitas, cunoscutul comentator şi scriitor Virgil Ierunca de la “Europa Liberă”, afirma că “ceea ce n-a ajuns însă – şi încă – la cunoştinţa tuturor – (românilor î.n.n.) – este că în Arhipelagul românesc a existat o insulă a erorii absolute, cum n-a mai fost în întreaga geometrie penitenciară comunistă: ÎNCHISOAREA DE LA PITEŞTI”. Aici a început, în 6.12.1949, o “experienţă de o sumbră originalitate denumită REEDUCARE”, care urmărea distrugerea psihică, anihilarea morală, distrugerea personalităţii deţinutului.
Deţinuţii care au supravieţuit dau mărturie despre cele mai josnice torturi, schingiuiri, umiliri, suferinţe îndurate, folosite de “educatorii” din şcoala legionarului Eugen Ţurcanu din Bucovina, de durul şef al noii Securităţi, de tip sovietic, gen. Nikolski (n. Boris Grunberg, 1915-1992), de cei mai cruzi reeducatori cu nume de Fuchs, Steier, Zeller, Dulgheru et Comp.
Deţinuţii, în general studenţi, erau siliţi să se tortureze, fără milă şi îndurare, între ei. “Nu există vreun deţinut – scrie V.T. – din timpul “fenomenului Piteşti” (în afară de cei care au murit sub tortură) care să nu fi săvîrşit ceea ce i se cerea, altfel nu putea scăpa”. În ultima fază a reeducării “i se cerea să-şi tortureze cel mai bun prieten”. De această experienţă – “una din cele mai neomeneşti din cîte au fost vreodată înregistrate într-o posibilă antologie a sadismului” – nu pot fi acuzaţi decît cei care au iniţiat-o: securitatea din grupul de vreo 20 de deţinuţi ai lui Ţurcanu, care n-au fost ei înşişi torturaţi.
Nu intrăm în amănunte, cei care doresc să afle acest sinistru “fenomen Piteşti” pot găsi multe memorii, jurnale, cărţi bine scrise şi documentate despre cruzimile petrecute la închisoarea Piteşti între decembrie 1949 şi august 1952, acest “cancer securist” întinzîndu-se şi “asupra altor închisori din România”!
Este ştiut că aşa-numitul “Fenomen Piteşti” nu e un petent original, al Securităţii comuniste, imitat de la cea sovietică, stalinistă, “Cu toate ororile sale – scrie Alex Mihai Stoenescu în vol. 3 al “Istoriei loviturilor de stat în România”, ed. Rac, 2002, p. 571 – acesta îşi are originea în Spania inchizitorială”, fiind “iniţiat, perfecţionat şi aplicat … ca oră de curs în programa de învăţămînt a Colegiului iezuit din Salamanca”.
Alex Mihai Stoenescu menţionează că “fenomenul citat, numit “Piteşti”, pentru că acolo ar fi fost aplicat de comunişti, ESTE SEMNALAT … ÎNTR-UN DOCUMENT al Cabinetului Militar al lui ION ANTONESCU”, petrecîndu-se “LA ÎNCHISOAREA SIGHET şi-i avea ca protagonişti pe aceiaşi indivizi ai unei grupări dezaxate din MIŞCAREA LEGIONARĂ”. Care au primit “educaţia” în “şcoala de poliţie SS de la Furtstenberg”.
Antonescu a luat “imediat măsuri – scrie A.M.S. – drastice, “izolînd pe aceşti torţionari şi repartizîndu-i în diferite închisori. Alex. Nikolski i-a adunat din nou şi i-a folosit la Piteşti”!
Este posibil ca acest “fenomen”, de care face vorbire documentul antonescian, să fie legat de tensiunile antisemite din anii ’30 de la Borşa, comună cu 12.000 de locuitori, din care 4.000 evrei”, după alte surse doar 2.486 evrei, care ocupau centrul tîrgului”. Instigatorul “focului antisemit” (au ars peste 150 de case “jidoveşti”) a fost studentul legionar Dănilă, preoţii legionari Andrei Berinde şi Ion Dumitrescu-Borşa, în cauză fiind judecaţi 83 de inşi, care “au provocat dezordini” şi în oraşul Satu Mare. A fost amendat doar Dănilă (cu 5.000 lei) ceilalţi legionari fiind achitaţi. Cu siguranţă, cei interesaţi de “fenomenul Sighet” – pomenit în actul antonescian şi menţionat în “Istoria” lui A.M. Stoenescu – pot face cercetările cuvenite şi vor “limpezi”, pe acte de arhivă, cazul, avînd în vedere “premiera” lui la Sighet în sistemul penitenciar ante şi postbelic.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.