Feţe ale zeiţei Clio. Regele MIHAI – străjer şi legionar?

0
633

În vara anului 1939, Marele Voievod de Alba Iulia, vii­torul rege Mihai I, a trecut meteoric şi prin Maramureş. L-a însoţit pe prof. Dimitrie Gusti, care, împreună cu o echipă de sociologi şi etnografi, se interesa de valorile de patrimoniu, necesare reprezentării în Muzeul satului din Bucureşti, ctitorit în 1936.

Între alte popasuri, la Ieud şi Borşa, prinţul Mihai s-a interesat mai mult de mişcarea “Străjeriei”, o organizaţie creată de tatăl său, regele Carol II, menită a trezi dragostea de ţară şi dinastie, de sortare a tinerei generaţii de sub influenţa mişcării legionare. Aceasta, la începutul deceniului ’30, prin preoţii Andrei Berinde şi Ion Dumitrescu-Borşa, împreună cu studentul Const. Dănilă din Iaşi, a iscat o “revoltă” a românilor borşeni împotriva evreilor, soldată cu mistuirea a 130-140 de case evreieşti. Carol II a decis în 1934, cînd a fost înfiinţat “Marele Străjer al ţării”, purtarea unei noi  uniforme – pantaloni scurţi, cu beretă albă pusă pe o ureche, oferind un spectacol, la defilări, spre a obţine “ovaţii pentru fiul său”.
Unii istorici au remarcat şi faptul că, devenind rege în 1940, Mihai a trecut uşor puntea – de la Străjerie – spre legionarism.
Fără a intra în prea multe detalii, amintim cititorilor “Graiului MM” că în 1940, după numirea sa rege, în locul lui Carol II, silit de tragicele împrejurări istorice (rapturile teritoriale din Ardeal, Bucovina, Basarabia, Dobrogea), MIHAI I a semnat un decret prin care “se instituia statul naţional-legionar”! “Mişcarea legionară”, condusă de Horea Sima, era singura “recunoscută în noul stat”. Gen. Ion Antonescu devenea conducătorul statului, iar Horea Sima Comandant al “Mişcării”.
Întrucît Horea Sima avea mari probleme de legitimitate, pentru a se menţine la putere a încercat “să-l contrapună pe regele Mihai lui Ion Antonescu”. (Alex. Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România”, vol. 3, p.360).
Mihai, ca voievod de Alba Iulia, fusese implicat cum am arătat – de tatăl său, Carol II, în mişcarea Străjeriei, tot o “contrapondere” la Frăţiile de Cruce legionare. Şi Horea Sima a încercat să-l momească pe tînărul rege în “mişcarea” lui în calitate de şef onorific sau patron simbolic, folosind ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, zi a patronului Legiunii, şi onomastică a regelui, vizînd atingerea ţelului scontat.
“Printr-o decizie surprinzătoare, dar numai pentru profani, regele a hotărît să-şi serbeze ziua onomastică  la Iaşi. În realitate totul era pregătit pentru intrarea tînărului suveran în Mişcarea legionară, act pe care, aparent, îl agrea şi gen. Antonescu” (A.I.S., op.cit.p.60).
La Iaşi s-au organizat manifestări “grandioase”, dedicate suveranilor, reginei Mame Elena şi fiului Mihai. Instituţiile şi-au încetat activitatea, iar şcolile i-au dedicat spectacole omagiale regelui. Cultul personalităţii înflorise, presa din 8 noiembrie 1940 publicînd zeci de poeme, imnuri şi lozinci în onoarea regelui Mihai, precum şi anunţul solemn: “REGELE COBOARĂ ASTĂZI ÎN RÎNDUL MIŞCĂRII”!
După un Te-deum la Mitropolie, Mihai s-a dus la un celebru fotograf al urbei, unde, potrivit presei, “s-ar fi fotografiat în CĂMAŞĂ VERDE.” Pe clădirea Liceului Naţional din Iaşi era arborată “o imensă imagine a regelui Mihai I în UNIFORMĂ LEGIONARĂ”. Împreună cu mama sa, regele s-a dus la Palat, a BINECUVÎNTAT DRAPELUL VERDE şi a declarat Iaşiul “ORAŞUL MIŞCĂRII LEGIONARE”!
Mihai a asistat şi la defilarea batalioanelor legionare, fiind numit “regele primăverilor româneşti”, “regele, Arhanghelul nostru”, care “se bucură de  încrederea întregului popor”. Seara, sărbătoritul şi oficialităţile Iaşiului, împreună cu reprezentanţii Italiei fasciste şi ai Germaniei naziste, au participat la o recepţie “verde”, ţinută la un “Cămin legionar”.
Alex Mihai Stoenescu supune atenţiei cititorilor o gravă întrebare, care nu-l poate absolvi de răspundere aici pe tînărul suveran de atunci, şi pe venerabilul rege de acum, legată de “coborîrea” sa “în rîndurile Mişcării”, “Să ne mai mirăm că în “oraşul Mişcării legionare” – (pe care însuşi suveranul l-a declarat şi binecuvîntat în 8 noiembrie  1940, de ziua lui onomastică!) – a avut loc CEL MAI MARE POGROM de pe teritoriul României, în 1941”. După cum afirmă Al. M. Stoenescu, pogromul de la Iaşi a fost organizat de serviciile secrete germane, gen. Antonescu fiind “cel care l-a oprit”. “Nu a putut însă opri moartea tragică a peste 3.000 de evrei în trenurile morţii”. (p.466, op.cit.). Astăzi, pogromul de la Iaşi “este pus pe seama românilor, inclusiv pe seama lui Antonescu, deşi acesta n-a avut nici un rol direct. Mult timp istoricilor români le-a venit foarte greu să apere ADEVĂRUL”!
Probabil că şi acum, la bătrîneţe, regele Mihai îşi face unele remuşcări fiind­că în tinereţe (avea mai puţin de 20 de ani) a îmbrăcat, la Iaşi, cămaşa verde, a “coborît în rîndurile Mişcării” şi a declarat Iaşiul “Oraşul Mişcării Legionare”!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.