Aurel Breban coseşte la 95 de ani!

0
545

Aurel-Breban
Aurel Breban – în timpul războiului, 1943

S-a născut pe 5 iulie 1921, în Baia Mare, str. Postfunduş, în familia unui muncitor forestier. A participat la Al Doilea Război Mondial, fiind soldat în regimentul 1 Pionieri Budapesta, în armata maghiară. Avea pe atunci 20 de ani. A fost obligat să înveţe limba maghiară. Lupta alături de slovaci, ucraineni, estoni, letoni, polonezi, aruncau poduri în aer şi construiau pontoane peste rîuri. A căzut prizonier la ruşi şi a lucrat într-un lagăr din nordul Ungariei, la munci forestiere şi săpături, fiind eliberat în 1945. A mers pe jos patru zile, spre casă, cu frica să nu fie prins de ruşi şi dus în Siberia. După război, a fost o vreme agricultor, creştea animale şi îngrijea o livadă mare, vindea fructe în piaţă. A urmat şcoala profesională de utilaj minier şi a lucrat la mină, pînă în anul 1975, cînd s-a pensionat. Locuieşte pe str. Grigore Ureche nr. 2, în casa ridicată din munca sa. Părinţii săi au avut în proprietate 3 ha de teren agricol în Baia Mare, dar Cooperativa Agricolă de Producţie Săsar a cooperativizat pămîntul şi în timpul comuniştilor pe locurile acestea au fost construite 14 locuinţe, abuziv, dar nu a putut să facă nimic! După 1989, a fost ales membru în Comisia de fond funciar Baia Mare, însă nu şi-a putut recupera terenurile şi în cele din urmă a fost obligat să accepte alte terenuri, mărginaşe, de valoare mică, prin fosta livadă de la Groşi. La 95 de ani, tot la pămînt se gîndeşte, are un proces pe rol. Pe vremuri, a fost bun gospodar, avea batoză, circular de tăiat lemne de foc, cal, vacă, creştea scroafe cu purcei şi păsări, vindea multe mere la piaţă, mergea cu fructele pînă în Bucureşti. Mereu a cultivat viţă-de-vie şi a produs vin de roşcă. Ţine şi acum o vie, lîngă casă, pe care o lucrează (are două fiice, 2 nepoţi şi 4 strănepoţi, însă tot el este capul gospodăriei). De dimineaţă, a încercat să cosescă iarba cu motocositoarea, dar s-a defectat şi n-a ştiut să o repare, aşa că a luat coasa cea veche, manuală, şi în cîteva ore, mai lucrînd, mai stînd să se odihnească, suferă de silicoză şi artrită, a reuşit să ter­mine ce avea de cosit.  Dar va căuta totuşi un meşter pentru cositoarea mecanică… La despărţirea de badea Aurel, la fel cum am făcut în urmă cu 5 ani, i-am promis că voi scrie un articol despre el şi peste 5 ani!…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.