Brâncuşi al nostru

0
409

Poate nu aş fi scris acest text dacă în ziarul oamenilor de afaceri de la noi nu citeam un articol cam în doi peri despre ideea de a strînge suma de şase milioane de euro de la poporul român, pentru achiziţia operei lui Brâncuşi „Cuminţenia Pămîntului”. Guvernul României, prin fostul ministru al culturii Vlad Alexandrescu, a stabilit că sculptura face fix 11 milioane de euro. Executivul este dispus să dea de la el (adică tot de la noi) 5 milioane de euro. Restul de 6 milioane, de care vorbeam mai sus, îl vrea strîns prin subscripţie publică. Pînă acum s-a strîns doar 3,5 la sută din suma propusă. Or, termenul limită este prin toamnă (30 septembrie). Ziarul oamenilor de afaceri are serioase îndoieli că lumea va dona atîta bănet. Deşi am văzut publicitate suficient de evidentă pe această temă. Zadarnic a donat Preafericitul cinci mii de lei, un ministru o sută de euro, suma necesară este greu de atins. Proprietăresele lucrării nu cedează un sfanţ din sumă. Deşi nu a existat o altă ofertă. Nici nu avem o piaţă de artă care mişcă sume atrăgătoare. Un cumpărător din străinătate nu poate cumpăra sculptura deoarece opera brâncuşiană este obiect de patrimoniu, deci nu poate fi scoasă din ţară. Ce-ar face două bătrîne cu sculptura dacă nu se cumpără? O vor încuia-o în dulap? Îmi permit să întreb: dar cu banii ce vor face? Nu cumva este vreo şmecherie la mijloc? Las pe alţii să limpezească bănuiala mea. Ziarul se întreabă cam ciudat: de ce vrea morţiş Guvernul s-o cumpere? Argumentul vine pe linie turistică. Adică prezenţa celebrei sculpturi ar impulsiona turismul cultural. Nu văd o înghesuială europeană pentru a vedea „Cuminţenia Pămîntului”. Cînd avem la Tîrgu Jiu celebrul complex al lui Brâncuşi. Care, pînă acum, nu s-a dovedit a fi un loc rîvnit ca Insula Paştelui. Mai zice ziarul oamenilor de afaceri: ce-i cu propaganda asta deşănţată, cu milogeala invocînd patriotismul, cînd e limpede că nu se arată nici un entuziasm din partea populaţiei? Asta cam aşa este, dacă privim procentul care abia se vede. Am discutat cu un artist plastic din Baia Mare despre sumă. I se pare exagerată pentru piaţa românească de artă. Care, cum spuneam, nu prea există. Cert este că, din păcate, avem o relaţie ciudată cu valorile noastre. Chiar cu Brâncuşi. Degeaba avem o zi naţională. Prilej de pelerinaje, recitaluri, chermeze. Care nu ne apropie de opera marelui sculptor. Mai este o lege uitată care prevede un Muzeu Naţional Brâncuşi. Nimeni nu s-a întrebat ce se va pune în el? Poate o colecţie virtuală, reproduceri, poate un centru de cercetare? Cum aminteam mai sus, avem la Tîrgu Jiu Calea Eroilor, un muzeu în aer liber în jurul căruia s-au ţesut multe controverse. Am fost într-un an la Poarta Sărutului cînd se celebra o nuntă. Un exemplu că ne ocupăm prea puţin de opera lui Brâncuşi este şi faptul că nu am reuşit să includem Ansamblul monumental de la Tîrgu Jiu pe lista Patrimoniului UNESCO. Nu vă vine a crede! Am sentimentul că ne formează mai mult omul Brâncuşi decît opera lui. Altfel nu-mi explic toată agitaţia cu aducerea osemintelor artistului în ţară. Tot din raţiuni turistice? Nici chiar aşa. Mergeţi la Hobiţa, localitatea natală a marelui sculptor, şi veţi vedea cîtă indiferenţă şi confuzie dăinuie acolo. Să revin la subscripţia publică pentru sculptura lui Brâncuşi. Dacă solidaritatea naţională a fost reală şi victorioasă pentru cauza culturii în cazul ridicării Ateneului, cu un veac şi jumătate în urmă, se pare că în secolul XXI, într-un alt context, mecanismul naţional în această privinţă nu mai funcţionează. Deşi mi se pare o sumă cam piperată, avem şansa ca Brâncuşi să reactiveze simţul civic, prin sacrificiu, pentru a relansa o naţiune. Declarativ mulţi ne aliniem în gloria lui, dar cînd este vorba de 15 lei (atît ar fi suma pe cap de locuitor) uităm ori avem păreri severe. Adică se arată cu degetul spre Guvern. Bugetul este subţire. Nu văd nici un păcat în ideea fostului ministru al culturii care a propus să implice direct cetăţenii ca parteneri conştienţi într-un proiect simbolic de anvergură naţională. Şi aşa Brâncuşi va fi cu adevărat al nostru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.