Cronică de carte: Suntem frumoşi în măsura în care nu ne uităm istoria

0
449

Din oglinda vremurilor apuse, “spartă in mii si mii de cioburi”, scriitorul Paul Beldi Ladislau a păstrat în sufletul său, cu evlavie, un ciob din care a prins viaţă această “taină minunată”, o carte a lumii familiilor înnobilate. Cronica de familie Se-ntorc moşierii (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2016) este o evocare nostalgică a vremurilor de altă dată. Autorul încearcă să îşi înţeleagă trecutul, caută rostul umilinţei aristocraţiei transilvane care a fost expropriată de bunuri, terenuri si case de către comunişti.
Textul impune un anumit respect faţa de vremurile de odinioară, faţă de obiceiurile bune ale familiilor aristocrate iar de dincolo de text prevalează respectul faţă de personaje, care deşi se căsătoreau în funcţie de ranguri şi avere îşi trăiau iubirea cu devotament până la sfârşitul vieţii.
Povestea de viaţa a baronesei Szilassy Karola a impus, celor care au cunoscut-o, un respect aparte. Naraţiunea se desfăşoară cu claritate, cronologic, nu încifrează sensurile, făcându-i loc unui personaj feminin original. Baroneasa Szilassy Karola era o fată “rebelă”, “emancipată” şi “non-conformistă”. În 1901 s-a îndrăgostit de baronul Banffy Miklos care era avocat de profesie şi cu care împărtăşea afinităţi literare, artistice şi muzicale. Tatăl lui Banffy Miklos, guvernatorul Transilvaniei pe vremea aceea, era un om intransigent şi nu i-a permis să se căsătorească cu “bolunda fată a lui Szilvassy Bela” pentru că era prea “bătrână”. La 25 de ani ea nu ar fi avut răbdarea să crească şi să educe copii. Karola s-a căsătorit până la urmă cu baronul Bornemissza Elemer de Kaszon cu care l-a zămislit pe Dody devenind astfel o mamă împlinită. Ea s-a ocupat de viaţa culturală a comunităţii, regizând chiar şi o piesă de teatru a lui Banffy Miklos care devenise între timp director al Teatrului Naţional din Budapesta.
Expus la frig prelungit de către tatăl său, ca să se călească, Dody se stinge din viaţă din cauza scarlatinei, după care Karola pleacă la Cluj singură. Se reîntâlneşte cu Banffy lângă care trăieşte “o dragoste matură”, “logodnă târzie, melancolică”.
După izbucnirea Primului Război Mondial, care a dus la moartea a “milioane de tineri nevinovaţi din toate neamurile Europei şi ale Americii”, Karola a plecat la Budapesta şi s-a înrolat la Crucea Roşie pentru că “a simţit nevoia altei bătălii”. (Beldi, 2016, p7-21)
“Distinsă, cultă si citită” Karola “iubea doar bărbaţii inteligenţi şi culţi”. După moartea fiului ei, Dody, s-a îmbrăcat în negru toată viaţa. In al Doilea Război Mondial, a salvat peste 70 de bebeluşi rămaşi captivi în orfelinatul Terezianum împreună cu baronul Banffy Miklos şi Betlhen Margit. Doar în prezenţa lui Miklos “devenea o femeie fragilă şi cu inima plină de o iubire neîmplinită.” Sufletul său s-a mutat la cele veşnice în ziua de 26 mai 1948. Timp de un an, la mormântul Karolei, doi trandafiri roşii nu s-au uscat niciodată fiind mereu înlocuiţi cu alţii proaspeţi. (Beldi, 2016,  p 62-65)
Deşi Banffy Miklos a iubit-o pe Karola până la moarte, el a găsit în “inima caldă” a Arankăi definiţia sensibilităţii: “Dacă un bărbat se uită în inima unei femei, poate să vadă cât de mult ea plânge, suferă. Totodată, cât se luptă încrâncenată ca să rămână puternică şi demnă chiar dacă toată viaţa-i o deşertăciune”. (Beldi, 2016, p24)
Scriitoarea feministă, Margaret Walters, creionează în Feminism: A Very Short Introduction (Oxford University Press, Oxford, 2005) câteva trăsături ale femeii asertive şi lipsită de prejudecăţi, care apar, de asemenea, conturate în realizarea personajului feminin baroneasa Szilassy Karola.
Baroneasa Karola a fost o femeie care şi-a croit drum în viaţa prin propriile ei decizii, a dezvoltat talente artistice, muzicale şi literare, atât pentru ea însăşi cât şi pentru comunitate. (Walters, p29) Ca femeie, ea nu s-a limitat doar la viaţa domestică, a ajuns să se împlinească prin dragostea pentru baronul Banffy Miklos şi prin dragostea maternă pentru copilul său Dody. S-a născut pentru ei, dar mai mult decât atât, pentru ea însăşi. (Walters, p42). Era o femeie independentă, activă, modernă care accepta valorile masculine, gândea, muncea şi crea în aceeaşi termeni ca bărbaţii. (Walters, p98).
Evenimentele care influenţează viaţa arborelui său genealogic pot fi plasate în contextul social, istoric şi politic al anilor 1900-1945 în timpul celor Două Războaie Mondiale. Scriitorul analizează evenimentele premergătoare şi din timpul celor Două Războaie Mondiale care au dus la instaurarea regimului comunist “prin minciună, prin furt, prin discreditările uriaşe la adresa întregii aristocraţii”. (Beldi, 2016, p72)
..şi ce rost au toate câte s-au întâmplat?
Autorul spune: “Să fim, să rămânem oameni, în orice situaţii… Aceeaşi oameni, şi la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie. Doar acest lucru ar trebui să conteze, fiindcă aşa de repede trăim, aşa de repede murim, că restul este doar zădărnicie. O zădărnicie a zădărniciilor!” (Beldi, 2016, p73)
Frumoasele moşii aristocrate de odinioară scânteiază azi în toamnele târzii şi ruginii, în mânuţele copiilor care ciupesc boabe de struguri dulci în grădinile bunicilor.
Cărţile scriitorului Paul Beldi Ladislau au în comun preocuparea pentru istorie. Ele merită citite pentru că, aşa cum este menţionat într-o cugetare de la începutul capitolului al treilea al cărţii, Bufonul Regelui Mihai I: Vom exista dincolo de bariere în măsura în care vom birui “somnolenţa spiritului” cu ajutorul “străjerilor Majestăţii Sale”. (Beldi, 2013, p22). Cu alte cuvinte, să nu devenim indiferenţi faţă de trecut, să învăţăm lecţiile care ni le-a dat istoria şi să ne construim prezentul şi viitorul în funcţie de experienţa istorică trăită.

Nicoleta Elena ONEA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.