O băimăreancă ne-a dăruit „Omul etern”

0
454

Ce uimitor este ca necunoscutul să poarte numele amurgului. A timpului când ziua se îngâna cu noaptea. Datorită unei întâmplări hazlii dacă nu ar fi fost năucă am descoperit traducătoarea „Omului etern” al lui G. K. Chesterton în limba română. Acolo la poala turnului am primit cartea apărută la Grupul Editorial ALL. M-a surprins oarecum modestia traducătoarei de a nu face din fapta ei o chestiune publică şi în Maramureş.
Cartea a fost lansată în aprilie, anul în care ne străduim să fim, în cadrul unei dezbateri la Librăria Bizantină din Bucureşti. Au susţinut traducerea în limba română eseistul teolog Dan Ciachir, Virgil Ştefan Niţulescu, director general al Muzeului Naţional al Ţăranului Român şi criticul literar Tudorel Urian, din partea editurii. Genericul dezbaterii a fost: rolul creştinismului în contextul geopolitic, migraţie, multiculturalism, valori tradiţionale. Pentru mine cartea este o frumoasă şi binefăcătoare surpriză, să-l am aproape în limba română pe acest „geniu colosal” cum l-a numit bunul său prieten  G. B. Shaw pe domnul Chesterton. Autorul a scris această carte, publicată în 1925, ca o replică la teoriile lui Wells care susţinea că omul se trage din animale iar Isus a fost un simplu om. Volumul, elegant în discreţia lui tipografică, conţine răspunsuri complexe şi rafinate la principalele obiecţii ridicate împotriva creştinismului. Face un inventar minuţios al tuturor ciudăţeniilor celor care susţin că Hristos şi religia lui au acelaşi statut cu miturile cu zei mulţi. Autorul s-a rezemat în alcătuirea cărţii pe o perspectivă istorică decât pe una teologică încercând să reconstituie călătoria spirituală a întregii omeniri. Irlandezul Lewis, cunoscut pentru romanele sale de ficţiune şi scrierile despre literatura medievală, credea că această carte este cel mai bun apărător al creştinătăţii.
Gilbert Keith Chesterton a fost un scriitor, jurnalist şi gânditor englez (1874-1936). După afirmaţiile sale, l-au fascinat experimentările oculte pe care le-a făcut cu fratele său Cecil. Devine tot mai religios ca în 1922 să treacă la religia catolică. Scrie şi cartea „Orthodoxia sau dreaptă credinţă”, tradusă în româneşte de Irina Petraş. Stilul lui de gândire era deosebit de cel al lui Wilde ori Shaw. Oscar Wilde spunea că apusurile nu au fost evaluate pentru că nu au fost răscumpărate. A fost apreciat de scriitorii epocii. L-a influenţat şi pe Mahatma Gandhi. Parcă a rămas într-un con de umbră. Cu atât mai benefic este darul recent pentru cititorul român: volumul „Omul etern”, tradus de o băimăreancă. Numele ei este Delia Aurora Varga. Cei care l-au citit pe Chesterton în original susţin că traducerea este inspirată, cuvintele au rezonanţă adecvată cu înţelesul. De altfel, Delia Aurora îmi mărturisea în scurta noastră întâlnire că marea bucurie a ei este atunci când cuvintele vin la chemarea omului.  „Omul etern” presupune să ai cunoştinţe de antropologie, teologie, de istorie. Eu, cititorul, depun mărturie că am parcurs o carte captivantă de eseuri şi istorisiri. Reproduc textul de pe copertă:  „Cel mai rău judecător dintre toţi este omul cel mai pripit în judecata sa: creştinul prost educat care se transformă treptat într-un agnostic ţâfnos, captiv în sfârşitul unei duşmănii căreia nu i-a înţeles niciodată începutul, distrus de un soi de plictiseală ereditară, cauzată nici el nu ştie de ce, şi deja prea istovit să mai audă ce nu a auzit niciodată”. Lectura acestei cărţi te face atent la lumea în care trăim, îţi provoacă imaginaţia, şi mai ales comparaţia. După mărturisirea autorului, cartea este exclusiv o critică obişnuită a unor erori obişnuite şi adesea foarte vulgare.  Nu se intră în dispută cu omul de ştiinţă ci doar cu sofistul. Cel care stârneşte interesul ignoranţilor în special când apelezi la erudiţi şi aşa mai departe. O băimăreancă ne-a dăruit  „Omul etern”. Mulţumim Delia Aurora Varga!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ