Un jurământ neobişnuit

0
535

Conform legii, aleşii, cercetaţi în libertate sau arest preventiv, au dreptul şi obligaţia să depună jurământul cu mâna pe Constituţie, socotită Biblia democraţiei.
Cred că legea care le dă dreptul este, puţin spus, stranie, aberantă, imorală şi lipsită de logică. Alături de alte legi bizare denotă că democraţia noastră nu a reuşit să treacă de etapa clasei pregătitoare. Legea îi pune în situaţii jenante şi umile deopotrivă pe inculpaţi, anchetatori şi electoratul fidel alesului în cauză. În dicţionare, jurământul este definit ca un legământ de valoare, lăuntric, un angajament care impune respectarea cu sfinţenie a principiilor şi regulilor impuse de demnitatea funcţiei dobândite. Nu înţeleg ce mesaj poate avea jurământul unui ales aflat cu sabia lui Damocles deasupra capului şi timorat de zăngănitul cătuşelor care oricând îi pot bate la uşă. Cu toată prezumţia de nevinovăţie, jurământul aleşilor, care fac obiectul cercetării penale, devine un act formal contradictoriu, degenerat şi aruncat în derizoriu. Paradoxal, în timp ce procurorii caută să le probeze vinovăţia, inculpaţii jură şi promit că pe timpul mandatului vor fi vrednici, harnici, cinstiţi şi cuminţi. Mai pe româneşte zis, ei se jură că nu fură, iar procurorii vor să le demonstreze că i-au prins cu raţa-n gură. Luate în serios, deficienţele legislaţiei electorale generează situaţii ridicole pe care românul obişnuit nu le înţelege cu atât mai puţin străinul. Corecţiile necesare pot şi trebuie făcute, însă depind, în primul rând de voinţa Parlamentului, Guvernului şi a partidelor politice. Nu ştiu de unde ar putea veni soluţia dar ştiu că cei predispuşi la fapte penale, indiferent de natura lor, până la clarificarea situaţiei trebuie eliminaţi de pe scena politică. În final vor fi găsiţi vinovaţi, motiv de a-şi compromite cariera politică, echivalează cu paguba-n ciuperci. Mecanismele prin care politica a devenit o profesie este nevoie să fie stopate prin lege. Prea mulţi politicieni, şi mai ales corupţi, dăunează grav societăţii. Sunt convins că o astfel de lege, pentru parlamentari, nu ar fi atractivă deoarece le-ar reduce pofta să facă prostii şi i-ar izola de virusul corupţiei. Inedit ar fi ca o iniţiativă legislativă să vină din partea unui parlamentar maramureşean pus pe fapte mari. Mai mult, legea ar evita şi cheltuielile suplimentare în cazul repetării alegerilor datorită condamnării alesului de instanţa judecătorească. Pe de altă parte ar tempera elanul electoratului dirijat sau nu din umbră, dispus să dea verdicte şi să facă justiţie în stradă. Până se vor gândi parlamentarii, lucru greu de crezut, mijloace de epurare se găsesc şi în ograda partidelor. Este de apreciat că PNL-ul, prin instituirea unor criterii de integritate, a făcut un pas spre normalizarea situaţiei din propriul partid. La nivel central s-a hotărât ca membrilor de partid, doar suspectaţi că ar avea probleme cu legea, li s-a interzis să candideze pentru funcţii la alegerile locale. Şi PSD-ul a demarat ceva asemănător, dar cu jumătate de măsură. Odată cu cele spuse mă gândesc la parlamentarele din toamnă, alegeri în care evenimente inedite nu-şi au rostul şi locul.
P.S. Detaliile prezentului material coincid întâmplător cu situaţia regretabilă a primarului Cherecheş demis recent de prefectul judeţului. Despre subiectul Cherecheş, păreri şi opinii cu altă ocazie.

Prof. Vasile Iluţ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.