Condiţia ziaristului

0
643

De ce „Graiul Maramureşului” nu a publicat integral scrisoarea de rămas bun lăsată de Octavian Butuza? Din prietenie pentru el. Tavi merită respectul tuturora şi mai ales al jurnaliştilor, întrucît drama prin care a trecut nu-i doar a lui, ci este a noastră, a tuturor celor care lucrăm în mass-media. Cunoscut de toată lumea şi părăsit/abandonat de toată lumea, după ce un sfert de secol a muncit pentru informarea opiniei publice – merită să-l păstrăm în memorie aşa cum a fost el cu adevărat.
L-am cunoscut ca ziarist şi intelectual, i-am citit cartea despre manipularea prin televiziune, l-am chemat să fie colaborator al ziarului nostru (publicăm în pagina 5 ultimul său articol trimis pentru apariţie). După ce n-a mai primit spaţiu TV pentru emisiuni, Tavi Butuza s-a repliat în scris şi ţinea astfel legătura cu publicul său. Ne-a povestit despre durerile sale, suferinţele fizice „insuportabile” – care în cele din urmă l-au doborît şi psihic, pînă la soluţia nefericită de a se intoxica voluntar.
Asemenea artiştilor, între care avea mulţi prieteni (precum a fost regretatul solist Titus Perşe), Octavian Butuza purta un suflet de actor sensibil la publicul ale cărui aplauze şi aprecieri îl hrăneau. Pentru el, spectacolul însemna viaţa adevărată. Aşa se şi purta, îmbrăcat impecabil, de parcă ar intra imediat pe scenă. L-am observat de mai multe ori, avea talent de „prezentator”, se ridica deasupra tuturora şi îi punea pe toţi în valoare. Îi străluceau ochii atunci cînd publicul se emoţiona, aceasta-i era mulţumirea, să-i facă pe oameni fericiţi, să lăcrimeze zîmbind.
În ultimii ani, circula prin oraş cu bicicleta, pedala îmbrăcat la costum şi cravată. Preda ore de religie în mai multe şcoli şi încerca, printr-un doctorat la care lucra, să-şi atingă vîrful de carieră ca intelectual. N-a fost să fie, a părăsit scena cu o tragere violentă de cortină. Ai întristat pe toată lumea, prietene!
Ziaristul se află într-un permanent război cu ştirile, ţelul nostru fiind să cunoaştem ce se întîmplă în jur şi, înţelegînd noi, să-i facem şi pe alţii să înţeleagă. Tavi Butuza a trăit la turaţie maximă, a fost în centrul fierbinte al vieţii judeţului. Era atît de puternic, inspira siguranţă, încît celor din afară li se părea imposibil ca Octavian Butuza să aibă puncte slabe. A combătut nedreptatea prin dreptate, pe cei năpăstuiţi de soartă i-a susţinut prin spectacole de caritate, a purtat stindardul meseriei pînă la ultima frontieră, acceptînd înţelept neputinţa şi răscumpărînd-o prin propria suferinţă.
Octavian Butuza trebuie păstrat în memoria publică aşa cum îl cunoaştem de atîta vreme, aşa cum l-am văzut şi auzit, un jurnalist dedicat meseriei acesteia şi slujirii oamenilor – chiar dacă salariul său, cum scrie în scrisoarea de adio, era prea mic pentru a trăi decent. Aşa trăim cu toţii! Şi-a pierdut speranţa din cauza bolii crunte, dar poate şi din nerecunoştinţa noastră. La ultimele două întîlniri, spunea că durerea sa este atît de atroce, încît nu poate pune piciorul în pămînt – şi totuşi, a venit la întîlnirea de Ziua Scriitorului!
Tavi a scris o carte despre lumină şi iubire. Cea mai puternică forţă din Univers este iubirea care atrage oamenii, precum gravitaţia atrage planetele pe lîngă Soare. Cine are lumină şi iubire se multiplică în ceilalţi, îi transformă şi pe ei. Cine iubeşte oamenii, devine mai puternic şi uită de sine. Tavi a fost jurnalist care se uita pe sine. A scris cîteva articole pe această temă, a înţeles că sensul vieţii sale este iubirea.
Jurnalistul nu poate întoarce lumea pe dos, dar cu forţa sa de purtător de cuvînt al binelui şi dreptăţii reuşeşte adesea să schimbe mentalităţi şi concepţii. Octavian Butuza a impus un alt tip de om de presă, cu implicare în zona carităţii şi a acţiunilor umanitare imediate. Prin judeţ, lumea ne întreba ce telefon are Octavian Butuza, voiau să obţină fie un cărucior pentru persoane cu handicap, fie să solicite un ajutor, fie să obţină pămîntul… Cazuri şi necazuri, radiografii în cotidian, emisiuni după emisiuni, în care mereu proaspăt şi dispus să asculte era Octavian Butuza. Pentru ce a făcut zeci de ani toate acestea? Pentru mai binele tuturor! Celelalte sînt incidenţe.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.