0
334

Privitori
ca la Turcia
Din ce în ce mai mult cred că nu Brexitul ci mai ales Turcia ne va ţine într-un joc politic, militar şi economic greu de prevăzut. Ce se întâmplă acolo este uşor de închipuit. Zeci de publicaţii interzise, canale de televiziune suspendate, agenţii de presă cu bară transversală, o sută de jurnalişti arestaţi. Europa tace de parcă s-ar întâmpla pe o altă planetă. Nu într-o veche ţară NATO cu cerere încă neretrasă de a intra în Uniunea Europeană. Generali şi amirali concediaţi şi arestaţi. Apoi mii de judecători, funcţionari şi profesori epuraţi. Preşedintele vrea să introducă pedeapsa cu moartea. Toate acestea pentru ce? Pentru putere nu pentru salvarea democraţiei. Stelian Tănase mi-a adus aminte perioada în care s-a desfăşurat marea teroare. Adică vremea lui Stalin când şi-a ucis cadrele superioare din armată, începând cu mareşalii. Apoi cadrele de partid. Siberia şi plutonul de execuţie. Când Hitler a venit la putere în Germania – pe cale democratică – au început cu represiunile: interzicerea partidelor politice şi a presei de altă culoare decât cea nazistă. Persecutarea evreilor, înlăturarea rivalului său Erich Rohm. Armata germană a fost epurată. Nici Spania lui Franco nu a fost prea departe. Cine îşi mai aduce aminte cum a murit Garcia Lorca?, celebrul poet spaniol. Am uitat ce s-a întâmplat la Piteşti sau Sighetu Marmaţiei? Dar de epurarea în masă ordonată de Mao? Sunt crimele secolului trecut făcute în numele puterii. Credeam că am scăpat. Nici vorbă. Se vede că atunci când un lider doreşte să fie singur îşi înlătură fără nici un principiu democratic adversarii. Adică prin vot. Chiar prin mult invocata putere a poporului. Dar liderul turc are suficiente pilde în istoria Imperiului Otoman. Am văzut, toate atrocităţile duc la mari dezastre. Vedem cu ochiul liber că în Turcia ne aflăm în faţa unei represiuni care încalcă drepturile omului. Pe care Erdogan le-a suspendat. Nimeni nu zice nimic. Suntem privitori ca la teatru, cum ne spune domnul Eminescu. Chiar nu ne interesează, doamnă Europă? Ne putem înfiora. Turcia este o graniţă a NATO atât cu Rusia cât şi cu Orientul Mijlociu. Prin poziţie şi forţă are un cuvânt extrem de important de spus în zonă. Se întâmplă lucruri care parcă ne scapă. Credeam că ne îndreptăm spre o lume mai liniştită. De aceea ne-am pus toată nădejdea în Uniunea Europeană. Cel puţin în mintea noastră ziceam că este un model de urmat şi de apărat. Şi nu-i luam în seamă pe eurosceptici că au privirea întoarsă spre trecut. Numai că a venit Brexitul şi brusc ne-am pus pe gânduri. Continuăm să credem că Uniunea Europeană nu este numai o afacere economică. Mitul ei întrupa principii şi valori care ne-au făcut să cedăm din suveranitate. Am zis că acesta este preţul binelui. Ne-am mai gândit că nu neapărat interesele economice vor ţine Europa Unită. Economicul nu are graniţe, ci numai interese. Nu numai banii aduc fericirea (ăştia chiar nu o aduc în multe cazuri!), ci nişte valori umane care ni le putem împărtăşi. Ne mai civilizăm. Renunţăm la resturile unui trecut păgubos. Ne mai uităm prin cartea moralei. Că cea Sfântă nu stă la baza Constituţiei europene. Ori o lume fără Dumnezeu nu are cum să ajungă bine. Cum nu este sigură nici o lume fără Alah. Dar să nu-i punem pe Dumnezei să fie pricină de ceartă. Că ajungem la neplăcuta sintagmă: conflictul civilizaţiilor. Care se pare că are loc. Cum rămâne cu Uniunea Europeană? O fi ea rodul gândirii unor grupuri de idealişti? Care au încercat o construcţie sub formă de vis. Sunt prea puţini pentru a fi model şi pentru Turcia? Cum nu a fost pentru Marea Britanie. De ce nu reacţionează liderii Europei la tragedia din Turcia? România, prin preşedinte şi premier parcă se învecinează cu Australia. Puţin umanism nu mai există? Eu mai am şi de aceea am scris aceste rânduri. Nu putem fi privitori ca la teatru. Ci ca la Turcia. Mie-mi pasă! Că nu mi-a ieşit din cap visul european.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.