Manifest pentru viitor!

0
459

Se doreşte a fi conţinutul scrisorii parlamentarului Florin Tătaru adresată preşedintelui României şi Ministrului Educaţiei. În scrisoare, Tătaru vorbeşte despre “hibele şi bubele” învăţămîntului, în calitate de fost elev, părinte şi cetăţean interesat de viitorul şcolii.
În discuţie readuce o seamă de aspecte negative şi pentru “schimbarea integrată” (expresia îi aparţine) oferă şi cîteva soluţii. În scrisoare, deputatul face observaţi pertinente şi opinia lui ar trebui să-i sensibilizeze pe cei cărora le-a fost adresată. Cu atît mai mult, cu cît vine din partea unui demnitar de rang înalt, cu putere de a propune proiecte legislative şi a influenţa decizii. Deşi personal îi susţin părerile, unele puncte de vedere necesită clarificări. Nefăcînd parte din sistem, Tătaru nu are cum să cunoască în detaliu interesele purtate în culisele învăţămîntului. Puţină lume realizează că în “spatele” şcolii se învîrt bani, se fac afaceri ilegale, imorale sau la limita legii. Forţe oculte, sprijinite din interiorul sistemului, adună bani frumoşi pe seama efortului intelectual al copiilor şi buzunarul părinţilor. Mulţi dascăli cărora le spunem “extraordinari”, în loc să-şi vadă de profesie, prin metoda plagiatului, au devenit autori de culegeri şi caiete sofisticate băgate contra cost pe gîtul elevilor. Interesant este că la astfel de improvizaţii, aderă inclusiv părinţii. Pentru copil părintele este în stare să se facă luntre şi punte. Culegerile cu pricina apar în şcoli înaintea manualelor şcolare, care ar trebui să fie unica sursă de învăţare pentru orice copil. Olimpiadele şi concursurile şcolare, organizate pe bani, au coborît pînă la nivelul ciclului primar şi se îndreaptă vertiginos spre grădiniţă. Programul prelungit, specific claselor I-IV, din multe şcoli urbane, a oficializat meditaţiile, o piatră de moară ce atîrnă greu de gîtul elevilor şi al părinţilor. Despre cele menţionate şi intenţiile pe care le are, îi sugerez deputatului Florin să aibă o discuţie cu actuala conducere a ISJ-ului. Fac parte din acelaşi partid şi se pot înţelege. Se va convinge dacă în interiorul instituţiei există o viziune concretă pentru o eventuală reformă. Eu nu cred în aşa ceva. Cu condiţia să lase birourile şi să meargă prin şcoli, iniţiative reformiste trebuiau să vină de la inspectorii şcolari generali din ISJ-uri. Cu propuneri concrete, analizate şi selectate şi presiuni argumentate, făcute asupra miniştrilor, poate că în timp ar fi ieşit ceva util şi de viitor. Din nefericire, la umbra inspectorilor generali, în afară de birocraţie, în curtea şcolilor nimic nu a crescut. Nu sînt lămurit dacă în conducerea sistemului, la toate nivelurile, domneşte incompetenţa sau neputinţa. În privinţa bazei materiale a şcolilor, Tătaru are dreptate. Este nevoie de material didactic şi reabilitarea laboratoarelor pentru lucrări şi activităţi practice. Numai că infrastructura şcolilor îşi are propriile costuri. Cum anume se pot accesa fonduri europene, probabil că unii ştiu dar nu o fac. Reactualizînd rezultatele slabe obţinute de elevi la BAC, perpetuate consecutiv mai mulţi ani, deputatul sesizează o problemă gravă în mecanismul evaluării cunoştinţelor la finalul liceului. Rezultate pentru care vinovatul moral, se face doamna E. Andronescu, membru marcant al PSD-ului, fost ministru al Educaţiei în mai multe guvernări pesediste. Masteratele, formatorii, cursurile non-formale, mentorii şi mai nou doctoratele, cu rădăcini inclusiv în preuniversitar, nu rezolvă problema pregătirii cadrelor didactice. Ea aparţine universităţilor de profil despre care nu-mi face plăcere să vorbesc. Veşnica problemă a salarizării cadrelor didactice a devenit o chestiune penibilă şi lipsită de logică. Am slujit şcoala timp de peste cinci decenii fără să-mi stea gîndul zilnic la salariul pe care mi l-a oferit statul. După ştiinţa mea problemele şcolii ar trebui să fie obiectul muncii parlamentarilor din comisiile pentru învăţămînt din cele două camere. Avînd alte interese şi preocupări nici parlamentarii profesori nu au vreme să poarte grija şcolii. Ar mai trebui ştiut că principalii antireformişti sînt însăşi cadrele didactice şi sindicatele care le protejează interese nejustificate. Debutul restructurării sistemului necesită un “atac” masiv la conţinutul planurilor, programelor şi al manualelor şcolare. Ele constituie baza pe care, din mers, se pot adapta resursele umane. Despre aspectele şcolii, am scris ani la rînd aşa cum le-am văzut din interiorul sistemului. Oficial, nimeni nu mi-a spus dacă fac bine sau rău. Sper ca deputatul Florin Tătaru să aibă mai mult noroc, să fie ascultat şi băgat în seamă. Îi doresc mult succes şi dacă este interesat de sprijinul meu îl ofer cu plăcere.

prof. Vasile ILUŢ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.