Reginele României

0
567

Acum, cînd monarhiştii şi simpatizanţii lor – şi cei din Clubul Maramureşului – îşi exprimă copleşitoarea durere şi tristeţe prin decesul, la 92 de ani, a Anei, soţia regelui Mihai, nu puţini cititori ai Graiului Maramureşului ne-au cerut să scriem despre rolul jucat de reginele României, alături de soţii lor, în istoria poporului nostru.

1. Elisabeta şi Maria – cu adevărat „DE ROMÂNIA”!

Prima regină a României neîntregite a fost ELISABETA, principesă germană de Wied. Ea a trăit între 1843 şi 1916. S-a căsătorit cu principele şi apoi regele Carol I în 1869, fiind regină a României între 1881-1916.
În 1880, Elisabeta a publicat la Leipzig două volume de versuri sub pseudonimul Carmen Sylva. A iubit ţara, poporul român, căruia i-a pus în valoare tradiţiile, obiceiurile prin mai multe scrieri în proză şi prin substanţiale memorii. A fost o adevărată susţinătoare a culturii şi artei româneşti în străinătate. A acordat sprijin unor români de aleasă cultură, între care poetul Vasile Alecsandri, care a compus şi versurile Imnului regal, pictorul Nicolae Grigorescu, compozitorul George Enescu şi alţii.
Marele istoric Nicolae Iorga scria într-o istorie despre monarhie că „Elisabeta VORBEA ROMÂNEŞTE cu o perfectă stăpînire de sine şi chiar cu o deosebită eleganţă”. Regina avea o pasiune deosebită nu numai pentru literatură, ci şi pentru muzică, iar George Enescu îi devenise „copilul sufletului meu”.
Elisabeta stăpînea tezaurul bogat al unor vaste lecturi din toate marile literaturi ale lumii, talentul său literar conferindu-i şi o altă glorie decît cea a tronului. A scris multe cărţi despre viaţa de la Curtea regală a ţării.
Elisabeta a fost organizatoarea asistenţei sociale din România, înfiinţînd 14 societăţi filantropice. Sigur, a fost o regină nefericită, singura fiică născută stingîndu-se din viaţă ca o stea cu aură regală.
Regina era bună prietenă cu regina Elisabeta a Austriei şi Ungariei. În mai 1886 acestea s-au întîlnit la Sinaia. După cum scrie Ioan Bulei în “Monarhii Europei” (Editura Silex, 1997), acestea împărtăşeau „o puternică pasiune pentru poezia romantică germană, dar şi pentru curentul de gîndire socialist şi republican”. Într-o scrisoare a poetei Carmen Sylva către regina vieneză, aceasta se mărturisea: „Forma republicană de guvernămînt este singura raţională; nu pot să înţeleg cum aceşti oameni peste care domnim NE MAI POT TOLERA” (p. 23-24).

Regina Maria şi regele Ferdinand
Regina Maria şi regele Ferdinand

Cea mai vrednică regină a României a fost MARIA (1875-1938), consoarta regelui Ferdinand. S-a căsătorit cu acesta cînd avea doar 16 ani, Ferdinand fiind de­semnat de către regele Carol I moştenitor al tronului României. A reuşit, de la venirea în România, să devină parte a naţiunii care o adoptase ca principesă şi apoi ca regină. S-a dăruit total, cu o dragoste nemărginită, idealurilor măreţe ale poporului român de reîntregire a tuturor provinciilor româneşti şi făurirea României Mari din 1918. În timpul războiului de întregire, regina Maria a fost sufletul corpului surorilor de caritate, fiind numită „mama răniţilor”. După Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) şi încoronarea, alături de Ferdinand, ca suverani ai României (oct. 1922) s-a lansat într-o adevărată campanie de recunoaştere internaţională a statului român reîntregit, făcînd deplasări în Franţa, Anglia, SUA, dovedind autentice virtuţi diplomatice.
Ea şi-a scris autobiografia în trei volume din “Povestea vieţii mele”, iar Iorga i-a tradus volumul “Ţara mea”.
Un istoric britanic scria despre ea: „Maria a fost cea mai frumoasă, mai inteligentă şi diplomată regină din Europa; ea a format o întreagă generaţie – toţi bărbaţii au fost îndrăgostiţi de ea, toţi artiştii – inspiraţi de ea, toate femeile au dorit să-i semene!”

2. O catedrală nouă pentru o familie regală cu urmaşi fără nici un viitor monarhic!

Regele Carol II s-a căsătorit cu ELENA în 1921, fiica regelui George al Greciei, de care a divorţat, în 1928, nepotrivindu-se „la caracter”, el fiind un afemeiat. Elena a fost o bună mamă pentru prinţul şi viitorul rege Mihai, născut în oct. 1921, ajuns acum la venerabila vîrstă de 95 de ani.
Regele Mihai, cunoscut în istorie pentru „actul de la 23 August 1944”, a domnit doar şapte ani. În 1948 s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma, care n-a fost niciodată regină a României, ci doar soţie admirabilă a regelui, care a născut 5 fiice, guvernul Elveţiei refuzînd să le fie adăugat atributul de „prinţese ale României”! În cei circa 68 de ani alături de Mihai, ANA n-a reuşit să înveţe aproape nici o boabă românească, ca şi fiicele sale – cu excepţia Margaretei, desemnată purtătoarea Coroanei Casei regale a lui Mihai, care rupe stîngaci limba română.
Spre deosebire de Elisabeta şi Maria – modele monarhice „de România”, ce moştenire durabilă lasă în urma sa ANA ca să binemerite această nobleţe? Recenta decedată – să ni se ierte opinia dacă greşim – credem că nu poate fi numită „regină a României”, ci doar soţie a regelui Mihai.
La cererea Casei regelui Mihai, Arhiepiscopia ortodoxă de Argeş, prin ÎPS Calinic, s-a angajat în 2009 să edifice pentru el şi familia sa un lăcaş de înmormîntare. Arătat la posturile TV, edificiul locurilor „de veci” a devenit a doua CATEDRALĂ, „măreaţă, scumpă şi cam faraonică” pentru o familie cu urmaşi fără nici un viitor monarhic „de România”!
Aici îşi vor găsi odihna de veci, în pronaos, Mihai şi Ana, care va fi înmormîntată în 13 august. Urmaşilor li s-a rezervat o necropolă cu 16 (de ce atîtea?) locuri!?
Încheiem cu dictonul înţeleptului Chilon din Sparta antică: „De mortuis nil nisi bene” (Despre morţi numai de bine), ca şi cu rostirea pomenită mai sus a reginei Elisabeta: „Nu pot să înţeleg cum aceşti oameni peste care DOMNIM ne mai pot tolera?”.

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.