Pilda voievodului martir

0
512

Ieri, de sărbătoarea „Adormirea Maicii Domnului” mi-am adus aminte de drumul spre Mănăstirea Hurezi, unde am şi stat o perioadă pe cînd culegeam date din zonă pentru o carte despre Constantin Brâncoveanu. Hurezi, este cea mai de seamă ctitorie a domnului martir. Nu uităm că în ziua de Sfântă Marie, 15 august 1714, voievodul muntean a fost decapitat dimpreună cu cei patru fii ai lui şi sfetnicul Ianache. Ne aducem aminte că Brâncoveanu a fost un domn inteligent, iubitor de cultură dînd dovadă de echilibru politic. Nouă capete de acuzare i s-au adus. Printre care conspiraţia secretă, invidie pe seama averii (era numit la Poartă prinţul aurului – altân bey) dar şi faptul că avea instrumente de la Viena care lipseau de la curtea sultanului. O perioadă imperialii aveau nevoie de Brâncoveanu deoarece era o sursă sigură despre ce se întîmpla în Imperiul Otoman. S-a dovedit că întîiul cap de acuzare era adevărat. Voievodul muntean avea spioni în toată Europa. În Moldova s-a amestecat în treburile domniei. În Transilvania a exercitat o importantă influenţă culturală prin răspîndirea de tipărituri şi ctitorind aşezăminte religioase. Se ştie, a impus un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele. Poarta nu a mai suportat. A dat drumul mazilirii şi supliciilor. Îl trimite în Bucureşti pe capugiul Mustafa – aga, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Brâncoveanu. Sub pretextul că ar avea treburi la Hotin turcul simulează o vizită de prietenie. Ajuns în sala tronului îi aruncă voievodului muntean năframa de mazilire. A fost dus la Constantinopole cu cei apropiaţi, şi închişi în Turnul Edicule. A fost torturat pentru a spune unde are ascuns aurul din închipuirea Sultanului. Supliciul a durat vreo cinci luni. Pînă în 15 august cînd creştinii sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului. Execuţia lui Brâncoveanu, şi a fiilor lui, are pînă în ziua de astăzi mai multe înţelesuri. În acea zi nefastă pentru noi, sultanul Ahmet, aşezat într-un foişor aurit era înconjurat de ambasadorii marilor puteri europene inclusiv ai Franţei, Angliei şi Imperiului Habsburgic. Prizonierii au fost purtaţi în cămăşi de tort pe străzile marii capitale otomane în drum spre eşafod. Unde  îi aştepta călăul.
Unul dintre diplomaţii prezenţi la execuţie, veneţianul Amadeo Memno ne-a lăsat următoarea descriere: „Înainte de a se ridica securea deasupra capului lor, fură întrebaţi dacă vroiesc a se face turci şi atunci vor fi iertaţi. Înspăimîntat de această insultă Brâncoveanu a replicat: Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem şi sufletele. Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte”. Au fost decapitaţi feciorii şi apoi tatăl. Cînd a pus capul pe butuc voievodul a mai spus: „De legea creştină nu mă las”. Trupurile au fost aruncate în mare iar capetele au fost puse în suliţe de înfricoşare. Trupul lui Brâncoveanu a fost pescuit de nişte greci şi îngropat într-o insulă din largul mării. N-am aflat ce s-a întîmplat cu trupurile fiilor. După şase ani, văduva domnitorului i-a adus trupul în ţară şi îngropat în Biserica Sfîntul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitorie brâncovenească. Lespedea nu a fost inscripţionată pentru a nu afla turcii că a fost adus în ţară. Numele a fost scris discret pe o candelă de argint descoperită în 1914. A fost un mare sprijinitor al culturii, un gospodar desăvîrşit, un bun administrator al bogăţiilor ţării. În timpul domniei lui a apărut prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română (traducerea a fost începută în timpul lui Şerban Cantacuzino). L-a adus pe Antim Ivireanul la Bucureşti. A înfiinţat Academia Domnească (colegiu public pentru pămînteni şi străini). În timpul documentării am aflat multe detalii despre atitudinea cancelariilor europene faţă de moartea lui tragică. Nu au mişcat un deget. Cînd marea putere otomană s-a exprimat cinic şi tragic. Nu este greu de bănuit că uciderea domnului muntean a avut loc cu acordul tacit al marilor puteri europene care s-au simţit jucate pe degete de Brâncoveanu. Proiectaţi pilda voievodului martir în zilele noastre şi veţi afla multe asemănări. Şi nu uitaţi spusa Brâncoveanului în faţa morţii: „De legea creştină nu mă las”. Cum şi alţii au dreptul să nu se lepede de legile lor.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.