Incursiune prin lumea pictorului Vasile Moldovan

0
603

Înainte de vernisajul Expoziţiei de pictură ”Vasile Moldovan şi lumea lui”, găzduită în sălile de conferinţe ale Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, l-am invitat pe directorul Muzeului, prof. Gheorghe Todinca să mă introducă în lumea celor 50 de lucrări expuse, aduse din mai multe colecţii, picturi realizate în ultimii 30 de ani de Vasile Moldovan, născut în Vadu Izei, lângă Sighet, în urmă cu 84 de ani.
”Pe Vasile îl cunosc şi îl apreciez de vreo 4 decenii – mărturiseşte Gheorghe Todinca. Cu un talent nativ la pictură, Vasile a început să pătrundă în tainele artei plastice ca autodidact. Şi-a manifestat curiozitatea în toate domeniile, deşi în tinereţe lucra ca electrician. Puţină lume şi-ar putea ima­gina că un om care pictează asemenea tablouri are ca pasiune astronomia şi astrofizica. În tablourile sale surprinde ceea ce vede în culorile pe care le trăieşte. Începând de la autoportret la prietenii săi sau familie surprinde extraordinar de bine lumea satului de acum 60-70 de ani, aşa cum a trăit-o el. Majoritatea peisajelor sunt de iarnă, iarna maramureşeană atât de splendid redată. Tablourile surprind oamenii aşa cum sunt ei, lucrând la câmp, în livezi, adunând lemne sau strângând recolta, surprinde sărbătorile satului. Majoritatea tablourilor sunt retrăite în gând. Mai nou a început să picteze tablouri cu Luna. Umbrele sunt bine conturate, iar în unele pânze se vede o lucrătură măiastră care-l îndepărtează pe Vasile de curentul naiv. În acest tablou surprinde un eveniment din război, când au fost deportaţi evreii. Evreii înconjuraţi de hortyşti sunt adunaţi în gara din Sighet, mai 1944. Pictorul explică în 2014: Amintiri din gara Sighet, când fostului meu coleg de bancă, Moise Davidovici am vrut să-i dau un pahar cu apă. Vedem aşadar tânărul evreu la uşa vagonului, pe Vasile din clasa a IV-a şi jandarmul ungur care-i răstoarnă găleata cu apă! Printre cele 50 de lucrări expuse sunt două cu Universul văzut de Vasile Moldovan. Redaţi în acest tablou, Gafia şi Jean Louis Chancerel sunt prieteni cu el şi au cumpărat 45 de tablouri în ultimele decenii, pe care le-au dus în Elveţia. Cei 2 cetăţeni elveţieni au scris cartea bilingvă despre Vasile şi soţia sa Felicia (Călătorie la Sighet/ Voyage a Sighet, Editura Valea Verde, Sighetu Marmaţiei, 2015 ). Este descrisă prietenia între Gafia Galay (născută în Maramureş) şi Vasile Moldovan considerat a face partea din vechea şcoală de pictură naivă sârbo-croată. Pictorul sighetean este foarte cunoscut de altfel, de pe la începutul anilor 1980, de când a obţinut diverse premii. Are peste două mii de lucrări realizate. El pictează tot ceea ce îşi aduce aminte, astfel încât fiecare lucrare are istoria sa, personajele fiind şi ele cunoscute, reale.
Un colţ aparte îl reprezintă cel cu peste 20 de tablouri politico-satirice, realizate din 1994 încoace. Picturile caricaturizate ale foştilor lideri comunişti din URSS şi România sunt însoţite de versuri populare satirice. Întrucât şi alte tablouri conţin versuri, aş putea afirma că Vasile Moldovan este un Ioan Stan Pătraş al celor vii. O parte din cele 20 de lucrări politice aparţin dnei Anca Lemaire, stabilită la Paris din 1969, de la vârsta de 22 de ani, când era studentă în ultimul an la Institutul de Arhitectură din Bucureşti. Arhitect cu specializare în Arheologie, Istoria Artei şi Restaurări, a lucrat în Franţa ca cercetătoare în arhitectura vechilor greci şi romani. Prietenă cu Maria Brătianu, Anca Lemaire s-a înscris prin 1993 în Association Fondation Memorial Sighet şi s-a implicat constant în acţiunile întreprinse la Paris, pentru a nu arunca în uitare suferinţele bunicului ei, fost deţinut politic, la Sighet.”
MoldovanHurley-019”Am fost la Sighet, la Simpozioanele Naţionale, iar mai apoi şi la Şcolile de Vară organizate de Fundaţia Academia Civică, de Ana Blandiana şi Romulus Rusan” – îşi aminteşte dna Anca Lemaire. ”Făceam expuneri despre bunicul meu matern, Florian Ştefănescu-Goangă, fost subsecretar de stat la Ministerul Învăţământului (1936), profesor universitar şi rector al Universităţii din Cluj (1932-1940), fondator al Institutului de Psihologie Experimentală din Cluj. După Război, în obsedantul deceniu, declarat duşman al comunismului, bunicul meu a fost întemniţat, în 1952, la Sighet, unde a stat 5 ani şi două luni, nici azi nu ştiu pentru ce! Revenind în expoziţie, îmi amintesc că prin 1995, graţie dlui Todinca, l-am cunoscut pe Vasile Moldovan, la el acasă, unde, într-un garaj avea acele tablouri politice. Un an mai târziu m-am reîntors. Întrucât toate lucrările respective făceau parte dintr-o serie deosebită, ce nu trebuia descompletată, am achiziţionat cele 10 tablouri, care au fost expuse până acum în vila surorii mele din Carei, lucrări pe care acum vreau să le donez unei instituţii. Această serie este foarte interesantă şi trebuie văzut cum un om care a fost muncitor fruntaş în întrecerea socialistă a redat cu bun simţ poezioarele de pe fiecare dintre aceste picturi, felul în care dânsul a simţit evoluţia asta prin care a trecut ţara noastră. Nu am încercat să scot aceste lucrări din ţară întrucât locul lor este în România!”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.