Riscul istoriei denaturate

0
351

Ca în orice familie obişnuită şi în familia regală se petrec evenimente lumeşti, percepute diferit de opinia publică. Pentru o parte dintre cetăţenii de vârsta a treia, decesul Reginei Ana a însemnat tris­teţe, regrete, compasiune şi respect datorat femeii care a fost ataşată Regelui timp de peste şase decenii.
Pe de altă parte, majoritatea românilor nu au rămas indiferenţi, ci mai degrabă au perceput decesul ca un eveniment normal şi inevitabil, impus de regulile vieţii oricărui pământean. Regimul comunist nefiind interesat de soarta Suveranului, despre traiul în exil al Domniei Sale avem puţine cunoştinţe. Oricum viaţa regelui nu a fost uşoară şi lipsită de griji. Regele nu a fost implicat în scandaluri, dar probleme a avut încă de la prima tentativă eşuată de a reveni în ţară. Conflictul cu autorităţile statului, pentru redobândirea proprietăţilor, derapajele unor membrii din familie, de la protocolul Casei Regale şi pretenţiile unor descendenţi colaterali, reali sau presupuşi rămân episoade care continuă să readucă în prim-planul discuţiilor personalitatea istorică a regelui şi problema monarhiei. Este regretabil că membrii Casei Regale, cu prilejul funeraliilor, au acceptat să cadă în “gura” televiziunilor dornice să facă audienţă şi a comentatorilor care vremelnic s-au dat mari istorici. Îmi închipui ce se va întâmpla când va veni rândul regelui să treacă în lumea celor drepţi. Despre conducătorii României, aşa cum au fost ei, cu bune şi rele, au dreptul să vorbească adevăraţii istorici, după o amplă documentare şi eventual personajele contemporane conducătorilor respectivi. Generaţiile tinere nu au cum să ştie cine a fost şi ce a făcut Regele, Gh. Gheorghiu-Dej sau N. Ceauşescu. Probabil că au motive să fie dezinteresate şi preferă să privească prezentul, viitorul şi mai puţin trecutul. Istoria nu trebuie uitată, e bine să fie actualizată, dar numai în condiţii decente fără să genereze controverse inutile, pasiuni atipice şi atemporale. Presiunile istoriei, dominată de speculaţii şi presupuneri, făcute asupra generaţiilor, care în mod natural se îndepărtează de evenimentele şi personajele istorice nu servesc la nimic. În cazul Regelui, mediatizarea excesivă a evenimentelor, care-l vizează direct, nu fac bine societăţii şi nici Majestăţii Sale. Incontestabil, Regele rămâne o personalitate istorică importantă care într-un moment critic pentru ţară, la vremea respectivă, neexistând alternative, a procedat cât se poate de corect. Aceasta este ideea esenţială pe care ar trebui să o ştie fiecare român interesat de istoria ţării în care trăieşte. Nu am înţeles de ce moderatorii unor emisiuni televizate, nu au contracarat declaraţiile tendenţioase ale unor invitaţi menite să inducă în rândul opiniei publice confuzie şi dezinformare. După afirmaţiile unei jurnaliste, specializată în condamnarea comunismului, Regele şi familia dumnealui ar fi oameni care trăiesc la limita sărăciei precum trăieşte întregul popor român. Eu, de regi care să moară săraci nu am auzit, pentru că altfel nu s-ar numi regi. Un istoric preocupat de zodia comunismului a spus că în urma decesului Reginei, popularitatea Regelui în sondaje a ajuns la peste 20%. Nu cred că un Rege bolnav şi aflat în suferinţă, cu zilele numărate mai are nevoie de popularitate. Mă aşteptam ca funeraliile Reginei să readucă pe masa realităţii atitudinea discutabilă a multor compatrioţi. Este vorba de o stare afectiv-emoţională, curiozitate, duplicitate şi o doză de făţărnicie specifică unei părţi din generaţia vârstnică a societăţii româneşti. Sunt convins că mulţi dintre cei care au adus omagiu Reginei, l-au felicitat şi pe Iliescu de ziua lui. Deşi fostul preşedinte rămâne un produs al comunismului, nostalgicii monarhiei de azi, la alegerile din 1990 şi 1992 l-au votat într-o veselie generală. Slujbe, case şi pensii le-a dat comunismul, nu regele. Nu mă aventurez în comentarii lipsite de argumente şi logică. Cred că adevărata istorie trebuie lăsată să-şi continue mersul firesc, fără a pune în calea ei obstacole inutile şi construite artificial.
prof. Vasile Iluţ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.