Incluziunea romilor

0
431

Sînt multe căi personale să-i sprijinim pe copiii aflaţi în situaţii de risc, şi toate sînt de folos, dar cea mai bună este să susţinem incluziunea socială prin educaţie. Nu-i suficient să le dăruim copiilor din familii sărace haine, jucării, mîncare, computerul sau televizorul nostru mai  vechi, ci trebuie să facem ceva mai mult pentru ei, să-i acceptăm, să nu-i discriminăm, să reducem inegalităţile. În caz contrar, devenim captivi în propria noastră concepţie culturală de separare.
Ca om, este minunat să dăruieşti, dar nu vei reuşi niciodată să acoperi nevoile tuturor celor necăjiţi. Este corect să-i susţinem pe oamenii fără şansă prin instituţiile de stat specializate. Recent, în Baia Mare, a fost deschis Centrul de reabilitare socială pentru copii aflaţi în situaţie de risc, pe str. Arieşului, care poate primi zilnic o sută de copii şi să le ofere servicii sociale comunitare (masă caldă, teme, remediere şcolară, educaţie pentru sănătate, recreaţie).
Adevărul este că municipiul Baia Mare atrage mulţi oameni săraci, mai ales ţigani, din tot Maramureşul şi din judeţele vecine, mai ales din Sălaj. Aşa se formează şi sînt alimentate continuu pungile de sărăcie, formate din familii care vara locuiesc „La pirită” în Baia Mare, iar iarna se întorc acasă, în cătunul de romi Ponorîta… Condiţiile în care locuiesc seamănă cu cele din epoca de piatră, doar că bordeiele sînt făcute din plăci de azbociment, table şi cartoane. Copiii cresc  în condiţii de risc social, fără a avea acces la reţeaua  de servicii sociale comunitare.
Ce să faci cu aceşti oameni, care supravieţuiesc în condiţii precum în Evul Mediu şi îi supun şi pe copiii lor aceleiaşi vieţi de mizerie, cu risc de maladie? Statul s-a decis să-i separe oarecum pe copii de familiile lor paupere şi să-i educe dimineaţa la şcoală, iar după-amiaza în aceste centre de incluziune socială, unde sînt îmbrăcaţi cu haine curate (la centrul Caritas de pe str. Melodiei, au maşini de spălat), primesc atenţie din partea educatorului, doctorului, asistentului social, psihologului. Puradeii acceptă cu drag acest tratament social.
Se pune întrebarea: de ce fac ţiganii mulţi copii, cu toate că n-au condiţii decente de trai. Unii ar spune că primesc ajutoare sociale de tot felul, mîncare de la cantina săracilor, asistenţă de zi, azil de noapte, sistemul românesc de protecţie în situaţii de risc fiind oarecum bine pus la punct. Noi credem că instinctul de supravieţuire este cauza. Desigur, totul costă, astfel că un sfert din bugetul ţării este cheltuit pe asistenţă socială, în acest fel societatea civilizată recunoscîndu-şi incapacitatea de a menţine natalitatea măcar la ritmul mortalităţii.
Soluţia de incluziune este mai bună decît cea de internare în casa de copii. Limba şi cultura ţigănească (romă) nu pot fi învăţate decît acasă, chiar şi într-un bordei. Nu dorim să avem cetăţeni fără identitate etnică – orice le-am face, aceşti oameni crescuţi de stat fără afecţiunea familiei vor rămîne dependenţi de stat şi asistaţi pe viaţă. Nu este de dorit nici adoptarea copiilor, duce la suferinţă.
Municipiul Baia Mare are un sistem de protecţie socială coerent, vine în sprijinul persoanelor aflate în situaţii grele. Cetăţenii cu stare îi ajută pe oamenii sărmani, le donează bani, le dăruiesc obiecte utile. Apare însă o situaţie ciudată, cînd asistaţii social nu se mulţumesc cu cît primesc, ci vor şi mai mult, iar pentru a obţine acel ceva în plus sînt dispuşi să recurgă la ameninţarea funcţionarilor primăriei. Psihologic, acest comportament este perfect logic:dacă îi dai mereu fără să-i ceri ceva în schimb, în cele din urmă asistatul social va pretinde să primească.
Legile privind asistenţa socială trebuie modificate de la bază, în sensul ca nici un leu de la bugetul de stat să nu fie acordat dacă asistatul social nu dă ceva în schimb, spre incluziunea sa socială!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.