Regina a murit, trăieşte Regele

0
520

După anunţul morţii soţiei fostului (ex) Rege Mihai, am fost tot timpul uluit de modul în care Guvernul României, Preşedintele şi celelalte structuri ale statului, centrale şi locale, partidele şi Biserica au tratat acest eveniment. Dacă privim evenimentul acesta din perspectivă juridică, istorică sau morală, vom ajunge la aceeaşi concluzie. Evenimentul a fost tratat greşit de către toate aceste structuri, iar mijloacele de informare au indus o puternică derută în rândul maselor cu privire la scara valorilor.
În primul rând, Regele Mihai a abdicat, a părăsit tronul în 1947, printr-un act oficial de abdicare semnat cu mâna proprie. Abdicarea, ce-i drept, poate fi de mai multe feluri. O primă diversificare a motivelor abdicării este că actul în sine poate fi un act liber sau prin constrângere. Abdicarea liberă sau din proprie iniţiativă se diversifică la rândul ei, poate fi din motive de incapacitate dictată de boală sau de vârstă (cazul celebru al Papei Benedict al XVI-lea sau al Preşedintelui Cubei, Fidel Castro); poate fi din laşitate (cazul Regelui Carol II, tatăl fostului (ex) Rege Mihai); şi ar putea fi şi alte motive de abdicare din proprie iniţiativă.
Abdicarea fostului (ex) Rege Mihai a fost, indiscutabil, o abdicare sub presiunea unui regim comunist, lucru care nu comportă nicio contestaţie. Indiferent dacă abdicarea s-a produs din proprie iniţiativă sau sub presiunea unor factori exteriori, după abdicare funcţia încetează: juridic, istoric, moral. Rămâne eventual numai titlul. În cazul în care abdicarea este făcută sub ameninţare gravă, moarte sau închisoare pe viaţă, subiectul abdicării are în faţă alternativa eroismului sau al martiriului, în cazul în care refuză să abdice. Nu a fost cazul în situaţia Regelui Mihai.
După abdicarea din 1947, fostul (ex) Rege Mihai a devenit un om oarecare: şofer, pilot, om de afaceri etc. După 1947 putem vorbi numai de fostul (ex) Rege Mihai. Nicidecum nu putem vorbi despre Regina Ana. Şi aici am a întreba Guvernul, celelalte structuri pe care le-am pomenit: Preşedinţie, partide, Biserică, la cine s-au referit atunci când s-au ocupat de „Funeraliile Reginei Ana”? Această persoană nu putea fi numită nici măcar fosta (ex) Regină Ana pentru că actul căsătoriei celor doi a avut loc după abdicarea regelui. Putea fi numită doar Ana, soţia fostului (ex) Rege Mihai.
Scriu lucrurile acestea menţionând că am un respect deosebit faţă de acest venerabil cuplu compus din aceste venerabile personalităţi: fostul (ex) Rege Mihai şi distinsa lui soţie Ana. Atât.
Aşadar, de aici şi până la „doliu naţional” şi „funeralii naţionale”, ba mai mult, construirea unei Catedrale-Mausoleu la Curtea de Argeş, pe banii poporului, a contribuabilului, în care să fie înmormântată această doamnă, e cale lungă.
Eu văd în toate acestea o gravă ofensă adusă poporului român, ofensă venită din partea Guvernului, a Preşedintelui, a celorlalte structuri legale, precum şi a Bisericii. Peste douăzeci de episcopi catolici din România au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă după abdicarea Regelui Mihai, şi puteau abdica, dar niciunul nu a abdicat. Zece din ei au murit în închisorile comuniste. Trei dintre cei zece au fost deja ridicaţi la cinstea altarelor şi ceilalţi şapte urmează să fie ridicaţi şi ei la această cinste. Dintre cei care au supravieţuit anului 1964, unii au supravieţuit şi căderii comunismului: îl amintesc pe Cardinalul Alexandru Todea şi pe Episcopul Ioan Ploscaru. S-au aflat în această situaţie şi oameni politici: îl amintesc pe Corneliu Coposu şi pe Ion Diaconescu. La moartea nici unuia dintre aceştia nu s-au organizat „funeralii naţionale” nici nu s-a declarat „doliu naţional”, nici nu s-a construit Catedrală-Mausoleu în care să fie aşezate rămăşiţele pământeşti ale acestora. Să fi făcut distinsa doamnă Ana, soţia distinsului fost (ex) Rege Mihai pentru poporul ro­mân mai mult decât oricare dintre cei câţiva pe care i-am pomenit?
Şi atunci, întreb guvernele postdecembriste, cu ce unităţi de măsură evaluează valorile naţionale ale poporului român?
– Casa lui George Enescu este în paragină;
– Casa lui Iuliu Maniu este în paragină;
– Casa lui Gheorghe Pop de Băseşti este în paragină;
– Casa primului Cardinal român Iuliu Hossu este în paragină;
– Casa lui Dinu Lipati este în paragină etc.
Aţi construit la Curtea de Argeş Catedrală-Mausoleu pentru nişte oameni de mult mai mică importanţă în viaţa poporului român. Aşa ne guvernaţi, guverne ale României?
M.S.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.