Sărbătoare în zi de lucru

0
270

Şi a fost joi, 25 august. Zi trecută cu litere normale în calendarul creştin ortodox. Şi totuşi, satul Deseşti a fost în sărbătoare. Oamenii lui, cu mic cu mare, erau îmbrăcaţi ca într-o duminică. Pentru un ochi venit din altă parte uşor i-a fost să caute motivul pentru care într-o zi de lucru satul s-a dăruit sărbătorii. Clopotele bisericii chemau la liturghie. La ora la care încă mai stăruia roua prin grădini P.S. Justin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului urca pe Uliţa Bisericii. La troiţa de la intrarea în cimitir, copii şi adulţi în portul sărbătoresc l-au aşteptat pe ierarh. Dimpreună cu un sobor de preoţi, a săvîrşit liturghia arhierească. Ideea de a preface o zi de lucru în sărbătoare a aparţinut preotului Ioan Ardelean, parohul Bisericii cu hramul „Sfînta Paraschiva”. Se cinstea cea de-a XII-a ediţie a Taberei de artă şi solidaritate. Cu participare internaţională. În cîteva zile, petrecute în tabără am decupat tocmai cele două componente esenţiale, care au dat durată şi substanţă acestei întîlniri. Experienţa celor mari, pe post de mentori este cu calm şi mai ales cu răbdare artistică transferată spre ucenici. Este o bucurie nespusă să stai în spatele celor tineri şi să vezi cu cîtă febrilitate, imaginaţie şi neastîmpăr combină culorile. Le pun pe lemn, pe pînză, pe piatră de unde reverberează privirii cele mai năstruşnice închipuiri. Preotul Ardelean îmi vorbea despre terapia prin artă. Copiii aceştia cu un destin aparte, află aici la Deseşti căldura sufletească, sfaturile bune, prietenia de care are nevoie un om în lume. Acolo, în lumina Bisericii, părintelui Ardelean i s-a conferit Ordinul „Sf. Ierarh Mărturisitorul din Maramureş”, darul Preasfinţitului Episcop Iustin şi Diploma de însoţire. Gest care s-a răsfrînt şi asupra mea. Partea a doua a zilei a aparţinut lansării primului număr al revistei „Cronica satului Deseşti”, cadrul fiind sala spaţioasă a Căminului Cultural. Care s-a dovedit a fi aproape neîncăpătoare pentru participanţii la tabără şi pentru deseşteni.
Încerc să mă detaşez de acest moment al zilei, deoarece sînt implicat în acest proiect publicistic. Nu despre valoarea revistei în sine doresc a scrie, cît mai ales reverberaţia pe care a avut-o în sufletul celor prezenţi. Scriam că revista este o adresă. Ea va cuprinde ceea ce se petrece în comună, în Maramureş, în România. Vom insista pe nevoia de sat, vorba academicianului Ion Aurel Pop. O revistă pentru înţelegerea vieţii satului, de înălţare a sufletului românesc din această parte de lume. Nu-i vom uita pe cei care au marcat timpul aşezării. De la constructori de case la gospodari, de la dascăli luminători la preoţii dăruiţi obştei. În joia sărbătorii am simţit că oamenii satului au manifestat interes sincer pentru publicaţie. La agapa solidarităţii, între artă şi publicistică am primit multe sugestii care vor spori tematica prin aventura descoperirii trecutului. Dar şi al unui prezent în stare latentă. Mulţi consăteni s-au regăsit între coperţi. Ceea ce îmi dă încredere. Sămînţa poate încolţi. Ne-au fost aproape primarul Gheorghe Bohotin şi viceprimarul Vasile Verdeş. M-a bucurat sincer prezenţa unor personalităţi din Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei. De la Săluc Horvat la Spiridon Pralea, de la Ion Marchiş la Vasile Bârlea, de la Alexandru Peterliceanu la Simion Iuga de Săliştea de Sus. Instituţia prefectului a fost prezentă prin Anca Goja, şefa Cancelariei. Apoi Ştefan Marinca, cu un surprinzător recital din Eminescu şi Sanda Vârsta care cunosc cum sună străinătatea. Fostul prefect Anton Rohian îşi continuă ideea cu salvarea satului maramureşean. Aici ne-am întîlnit într-un punct de convergenţă. Fiecare facem ce putem. Rămîn la ideea, spusă de atîtea ori, pînă nu se va crea un cadru legislativ mai greu vom putea spune că satul îl vom reţine în esenţa lui. Care încă mai are vigoare. Am mai avut o bucurie în acea zi de joi, 25 august: sala „Nichita Stănescu” a fost repusă spre vizitare. Un corolar al zilei: recitalul actorului Claudiu Pintican. Da, a fost în sat o sărbătoare într-o zi de lucru. Cred că asta spune multe.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ