În centrul nou al oraşului Baia Mare, se află una lîngă alta două instituţii de cultură: Biblioteca „Petre Dulfu” şi Casa de Cultură a Sindicatelor.
Casa de Cultura a Sindicatelor a fost construită în 1971, iar biblioteca, după anul 1990.
Biblioteca Petre Dulfu este un model de instituţie de cultură pusă în slujba cetăţeanului. Aranjamentul şi dotările interioare sînt pregătite să satisfacă cele mai pretenţioase cereri. Parterul are săli de conferinţă, de expoziţii, etajul I are săli de lectură, calculatoare. La etajul doi, secţia de împrumut. Nivelul de sus este dedicat depozitului de cărţi.
De cîţiva ani, sînt un vizitator consecvent al bibliotecii şi rămîn impresionat de furnicarul de oameni de toate vîrstele (de la copilul de grădiniţă şi pînă la pensionari, care vin zilnic la bibliotecă, pentru diverse acţiuni culturale, expoziţii, conferinţe, studiu, cursuri diverse, activităţi pentru copii, elevi, studenţi.
Alături de Biblioteca Petre Dulfu, se află Casa de Cultură a Sindicatelor. A fost construit în anul 1971, după planurile arhitecţilor Maria şi Nicolae Porumbescu, secundaţi de specialişti de la D.S.A.P.C Maramureş. Casa de Cultură a Sindicatelor are o arhitectură interesantă, cu elemente din zona populară maramureşeană, îmbinate cu cele moderne. De la darea în folosinţă şi pînă în perioada anilor 1990, această construcţie a răspuns din plin scopului pentru care a fost construită. Spectacole ale formaţiilor artistice judeţene şi municipale, alte spectacole ale unor trupe de teatru şi operă venite din Bucureşti şi din ţară, activităţi diverse, social-politice-economice, umpleau chiar şi în zilele săptămînii cele două săli cu aproape 1.000 de locuri.
Astăzi, devii trist cînd priveşti atent acest lăcaş de cultură. Faţada şi exteriorul se apropie treptat de paragină. Pe frontispiciul clădirii, a rămas scris „Casa de Cultură a Sindicatelor”, dar tenta este de timp trecut. Undeva la primul nivel, pe o pancartă scrie „Sala de biliard”. Frumuseţea de altă dată este camuflată cu perdele din linoleum, pe mijlocul geamului fiind scris “Athos”. Nu cunosc ce se întîmplă în interior, dar nu se vede nici o mişcare. Doar sîmbăta şi duminica funcţionează unul sau două cluburi, iar vinerea şi sîmbăta, pe platoul din faţă, are loc tîrgul cu produse alimentare tradiţionale şi ecologice. Este păcat că proprietarii clădiri nu găsesc resursele financiare necesare pentru a renova Casa de Cultură şi a o repune în circuit, în aşa fel încît să fim mîndri de ea.
Prof. Romulus FICA
