Cuvinte de aleasă preţuire şi învăţături înălţătoare în PASTORALELE Arhiepiscopului JUSTINIAN

0
673

A XXXIII-a treaptă pe eşichierul apariţiilor editoriale a arhiepiscopului Justinian o deţine cartea intitulată PASTORALE a venerabilului nostru arhipăstor sufletesc, apărută recent în cadrul Editurii Eparhiei noastre, în condiţii grafice excelente, însumând 412 pagini. Acest volum adună, ca într-un paner fascinant, alesele cuvinte pline de învăţături înălţătoare şi ziditoare de suflet, pe care ierarhul nostru ni le-a oferit ca o preţioasă hrană duhovnicească cu ocazia celor două mari praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc: Naşterea şi Învierea Domnului, în decursul celui de peste un sfert de veac de la reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.
Tematica Pastoralelor este vastă, diversă şi complexă, abordând subiecte biblico-dogmatice: Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, Chipul nemuritor al omului, Taina Maicii Domnului, Crucea – semnul iertării şi al iubirii; istorice: Peştera luminii, Misterul „stelei” din Betleem, Martorii Învierii Domnului; morale: Să fim fiii Luminii, Iubirea este izvorul vieţii, Cu Hristos în familie; sociale: Naşterea Domnului – bucuria făgăduinţelor împlinite, Venirea lui Hristos risipeşte singurătatea din lume; eshatologice: Primăvara Învierii noastre, ziua a opta – începutul eternităţii, Omul – noul Ierusalim şi cetate a Învierii; patriotice: Poporul român – neam de sfinţi. Iată doar câteva exemple din vasta tematică a cuvintelor pastorale.
Pastoralele au o exprimare plină de naturaleţe, desprinsă din viaţa şi măreţia celor două praznice. Metaforele sunt vii, preluate din realităţile de zi cu zi ale vieţii şi preocupării maramureşenilor, în special, şi a românilor, în general. Ca şi în colinda populară, îngerii, păstorii şi craii se identifică cu credincioşii tineri sau mai vârstnici, cu „poporenii” de toate categoriile sociale, care, aidoma celor de demult, şi ei sunt prezenţi şi implicaţi în trăirea evenimentelor sărbătorite.
Tonalitatea cuvintelor şi scrisului arhiepiscopului Justinian este expresivă; de cele mai multe ori, plină de bucurie, entuziasm, de înălţare sufletească; alteori, domoală, gravă, sobră, înclinată spre meditaţie, uneori chiar dojenitoare, ca de la părinte la copil.
Ceea ce caracterizează predica şi scrisul ierarhului Justinian, de pe vremea când era stareţ la Mânăstirea Rohia şi până astăzi, este VIOICIUNEA, adresarea directă, dialogul percutant şi captivant asupra auditoriului şi cititorului. Cuvintele lui Justinian te ţin treaz, cu atenţia încordată la maximum, te mişcă, te mângâie, dar te şi pălmuiesc, când e cazul, te înalţă şi te coboară aidoma povârnişurilor sufletului şi tensiunilor umane sau sociale. Te menţin la cea mai înaltă cotă de empatie şi socializare.
Tonul Pastoralelor este totdeauna unul optimist, plin de bucurie, de pace, de încredere şi revărsător de binecuvântare. „Cu multă bucurie şi dragoste părintească îmi îndrept încă o dată gândurile către inimile voastre fierbinţi şi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru credinţa şi lumina din sufletele voastre, pentru jertfelnicia şi dragostea pe care întreg dreptcredinciosul popor din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului le arată faţă de Sfânta Noastră Biserică, faţă de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care a venit în lume, a pătimit, S-a jertfit, a murit şi a înviat pentru mântuirea întregului neam omenesc” (Pastorală la Învierea Domnului, 2010, p. 305).
„Crăciunul – este sărbătoarea care întinereşte lumea, care luminează toate casele, care înseninează toate inimile curate” (Pastorală la Naşterea Domnului, 1992, p. 43). „Această sfântă zi este mai mare decât toate zilele din an, pentru că în această zi, în urmă cu două mii de ani, Însuşi Dumnezeu S-a coborît pe pământ şi S-a făcut om, ca pe tot omul să-l facă fiu al lui Dumnezeu” (Pastorală…, 2003, p. 213).
coperta-pastoraleDe asemenea, perspectivele Învierii sunt măreţe, pentru că aceasta „a deschis calea spre cer pentru toţi oamenii, iar viaţa noastră nu este umbrită de spaima morţii, noi nu suntem nişte fiinţe pierdute, ce rătăcesc într-o lume fără speranţe şi fără scop, ci ne aflăm pe un drum ce duce spre lumină, spre fericire, spre viaţa cea fără de moarte, spre Dumnezeu Mântuitorul nostru… Iată ce deschidere primeşte viaţa noastră prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos” (Pastorală…, 1996, p. 96). „Nu în moarte, ci în viaţă, nu în întuneric, ci în lumină, nu în spaimă, ci în triumf se va finaliza de acum înainte lupta tuturor oamenilor” (p. 370). Mesajul izvorît din Înviere este, pentru toţi năpăstuiţii sorţii, pentru toţi cei încovoiaţi de necazurile, suferinţele şi problemele vieţii, unul de îmbărbătare. „Omul care are credinţă în Dumnezeu, oricâte greutăţi ar avea, ştie că Dumnezeu ne poartă de grijă, întotdeauna are motive să nu se întristeze, să nu se lase cuprins de supărare, de deznădejde… pentru că Hristos ne-a dat curaj zicând: «Nu vă temeţi!» – Mt. 28, 10 –” (p. 277). „Multe sunt valurile vieţii şi grele sunt sarcinile veacului”, recunoaşte ierarhul nostru, „neliniştea şi lumea ne tulbură”, dar de toate acestea primim alinare şi mângâiere prin Iisus cel înviat (p. 23).
Sensibilitatea, mila şi compasiunea ierarhului se revarsă peste toţi năpăstuiţii vieţii şi ai sorţii. „Milă îmi este de popor (Mt. 15, 23). Milă îmi este, zice şi acum Hristos, de cei bătrâni, care nu au pe nimeni să-i ajute. Milă îmi este de cei bolnavi, care zac pe un pat şi nimeni nu se îngrijeşte de dânşii. Milă îmi este de tinerii săraci. Milă îmi este de orfani… milă îmi este de cei fără iubire, fără speranţă, de cei ce nu au credinţă în Dumnezeu” (p. 120).
Un elogiu deosebit are arhiepiscopul Justinian pentru Maica Domnului, făcând o comparaţie emoţionantă cu mamele noastre. „Avem o mamă fiecare, care ne-a născut, ne-a alăptat şi ne-a crescut. Avem un tată care ne-a iubit şi a muncit pentru noi toată viaţa; de aceştia să ne amintim azi fiecare şi să ne rugăm pentru ei. Dar ei au îmbătrânit, unii dintre ei au murit, lăsându-ne orfani. Iisus Hristos, în marea Sa iubire de oameni, ne-a oferit ca pe un dar ceresc pe mama Sa, ca să ne fie tuturor mamă bună, mamă care nu îmbătrâneşte, mamă care nu moare, mamă care nu ne părăseşte, mamă care nu ne lasă singuri, nu ne lasă orfani, ci se roagă neîncetat pentru noi păcătoşii. Şi multă putere are rugăciunea mamei în faţa Fiului ei” (Pastorală Naşterea Domnului, 1995, p. 90).
Cu o sensibilitate aleasă şi profundă preţuire, arhiepiscopul Justinian răscoleşte şi trezeşte sentimentul patriotic şi conştiinţa naţională, subliniind şi accentuând dăinuirea în unitate şi continuitate neîntreruptă, cu toate vitregiile ce s-au abătut peste Neamul şi Biserica noastră. „Noi, de la naştere, după porunca dată de Dumnezeu, ne-am îmbrăcat copiii în haina cea cerească a lui Iisus Hristos, prin Taina Sfântului Botez; ne-am împărtăşit şi ne-am îndumnezeit, prin harul lui Dumnezeu, care izvorăşte din potirele sfinte ale Bisericii Ortodoxe. Barbarii şi străinii nu ne-au dat răgaz să ne întemeiem şcoli înalte, dar am avut biserici şi altare; am avut preoţi de înaltă conştiinţă şi dragoste de dreptate, care au apărat şi ne-au păstrat credinţa curată. Acestea, Biserica şi Legea românească, ne-au fost şcoală, pavăză şi cetate dumnezeiască, care au salvat fiinţa neamului şi firea noastră românească, nobilă şi curată. Dacă nu aveam Biserica Ortodoxă, demult am fi dispărut din istorie. Tot ce avem sfânt, frumos şi bun – toată bogăţia noastră sufletească, pe care o admiră lumea întreagă – este darul cu care Biserica noastră strămoşească ne-a înzestrat” (Pastorală Învierea Domnului, 1995, p. 76-77).
În cuvintele Pastoralelor, ierarhul Justinian îşi exprimă grija şi-i cuprinde în dragostea sa duhovnicească pe toţi oamenii, de toate categoriile sociale, revărsând peste toţi binecuvântarea şi preţuirea sa părintească. „… binecuvintez pe toţi fiii Sfintei noastre Biserici, pe harnicii lucrători ai ogoarelor, pe vrednicii muncitori din fabrici, din uzine şi de pe şantiere, pe luminaţii intelectuali români, care înnobilează cu ştiinţa lor catedrele, laboratoarele, toate sectoarele, slujind cu deosebită competenţă cultura şi civilizaţia românescă. Binecuvintez toate casele şi familiile creştine în care se plămădeşte viitorul luminos şi sănătos al neamului nostru românesc” (p. 25-26).
Ca peste tot şi pretutindeni, în întâlnirile cu credincioşii şi preoţii, la sfinţiri, la hramuri, la conferinţe sau alte evenimente, aprecierile şi elogiile curg şi se răsfrâng duios la adresa tuturor „celor ce slujesc cu devotament la altarul Bisericii şi al Neamului: Un imn răsărit din iubire pentru toţi binecredincioşii creştini din Sfânta Eparhie a Maramureşului şi Sătmarului, din negrăita iubire pe care o port în inimă acestui popor miraculos şi sfânt, precum şi slujitorilor tuturor altarelor străbune, care, de douăzeci de veacuri aproape, stau de veghe şi păzesc cu mare grijă să nu se stingă candela credinţei ce arde în altare şi în inima de aur a poporului român” (Pastorală, Învierea Domnului, 2010, p. 310).
Iată, iubiţi credincioşi şi cititori, avem în faţă un bogat şi măreţ volum din cele mai frumoase cuvinte pastorale ale întâistătătorului Eparhiei noastre, Înalt Preasfinţia Sa Justinian Chira, carte cu alese şi preţioase învăţături de înălţare şi zidire sufletească, pe care vă invităm să le lecturaţi şi savuraţi spre folosul, mângâierea şi înzdrăvenirea Dumneavoastră duhovnicească.
Ne bucurăm şi-i mulţumim Înaltpreasfinţiei Sale de acest dar preafrumos oferit spre înnobilarea sufletelor cinstitei preoţimi şi a „miraculosului popor” din reactivata şi binecuvântata Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului, precum şi din toată Ţara Românească şi a Tuturor românilor de pretutindeni.

Pr. lect. univ. dr. Vasile BORCA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.