Exerciţii de memorie

0
612

Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj

La sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România, sub grija atentă a Doamnei preşedinte Irina Petraş, a avut loc o şezătoare literară comemorativă. Adică ne-am adus aminte într-un fel literar de cei care au trecut în veşnicie. Dar le-a rămas opera ca mărturie a lucrării lor pe faţa Pământului. Ca la orice şezătoare cei care au deprins exerciţiile de memorie cultural-afectivă au luat un fir din caierul vremii când cei plecaţi erau şi ei prezenţi. Irina Petraş ne-a invitat pe cei de faţă (am fost mulţi) să facem portretele celor ce ne-au fost aproape până mai an. Academicianul Ioan-Aurel Pop ne-a adus aminte că suntem în anul Shakespeare, în anul Coşbuc (20 septembrie – 150 de ani de la naştere) de aceea sub aceste efigii care au marcat literatura avem datoria să ne amintim de cei cu care am stat la masă, le-am citit cărţile, ne-am împărtăşit ideile. De aceea exerciţiile de memorie fac parte din cultura noastră de a fi laolaltă. A fost evocat criticul Petru Poantă (trei ani de la despărţire) prilej cu care Editura Şcoala Ardeleană i-a retipărit „Opera lui George Coşbuc” despre care Mircea Iorgulescu afirma „Petru Poantă este autorul unui excepţional eseu monografic despre poezia lui George Coşbuc scoasă cu temeritate din muzeul şi prejudecata istoriei literare şi adusă printr-o valorificare critică inteligentă şi profundă în zona sensibilităţii estetice actuale”.

Gheorghe Pârja, preşedintele Reprezentanţei Maramureş a USR, Filiala Cluj – vorbeşte asistenţei

De asemenea am avut în faţă integrala „Clujul meu”, volum antologic al lui Petru Poantă. L-a apreciat poetul Horia Bădescu pentru spiritul lui estetic care a marcat generaţia Echinox „Generaţie care şi-a asumat Clujul nu din nostalgie literară ci din răsfăţ cultural”, a spus Bădescu. Poetul Adrian Popescu a accentuat rolul lui Petru Poantă care a avut intuiţia modernităţii cu deschidere europeană. Poetul Ion Mureşan a spus „Mi se pare puţin de cînd a murit Coşbuc acum aproape un secol şi mult de cînd ne-au părăsit prietenii noştri cu câţiva ani în urmă. Cei care au plecat ne-au furat oraşul. Nici cafeneaua nu mai e cum a fost, nici strada nu mai e cum o ştiam. Aşa că încerc să întemeiez eu un oraş”. Universitarul Mircea Muthu ne-a spus că „recunoaşterea este o continuitate, cei care am rămas continuăm truda lor literară”. Criticul Ştefan Borbely la evocat pe scriitorul Mihai Dragolea, Cornel Cotuţiu pe Vasile Fanache, George Vulturescu pe Anamaria Pop, Vasile George Dâncu pe Radu Mareş, Ruxandra Cesereanu pe Alexandru Vlad şi Mihai Dragolea (cei doi povestaşi). Mie mi-a revenit datoria să fac scurte portrete confraţilor din Maramureş care acum citesc la „cenaclul din Cer” (Ion Groşan). Aşa am vorbit despre jurnalistul şi criticul Augustin Cozmuţa care timp de câteva decenii a acoperit cu iniţiative publicistice şi comentarii despre literatură, teatru şi artă plastică plaja culturală a Nordului. Un nume de referinţă pentru spiritul Maramureşului.

Doamna Elena Cozmuţa şi universitarul Ion Cuceu
Doamna Elena Cozmuţa şi universitarul Ion Cuceu

Apoi Nicolae Tomi, profesor, scriitor şi un istoric care a navigat spre un tablou bine înrămat al trecutului acestui ţinut. Vasile Radu Ghenceanu, în ipostaze care ne-au rămas aproape: poet, jurnalist şi un avizat comentator al fenomenului teatral. Ion Burnar, poetul care ne-a prefaţat valoric pe mulţi dintre noi întru poezie. Prozatorul Victor Iancu, care ne-a făcut făcut legătura prin „Drumul de piatră” cu Avram Iancu. Mircea Marian, prozator şi dramaturg cu operă de referinţă. Inginerul Ion M. Mihai, care a strunit cu siguranţă limbajul critic spre decantarea valorilor. Cum a fost vorba de cei plecaţi dintr-o realitate apropiată exerciţiile de memorie au avut un cadru de referinţă. Deşi nu au fost membri ai Uniunii Scriitorilor, nu i-am uitat nici pe poeţii Vasile Latiş (care prin operă face cât trei) şi pe Ion Filip. La aceste exerciţii de memorie de la Cluj, din Maramureş au fost de faţă Doamna Elena Cozmuţa, prof. Terezia Filip şi Alexandru Peterliceanu – care doreşte, în anul care vine, să publice la Editura „Proema” integrala Vasile Latiş. A fost o lecţie de aducere aminte folosind fiecare pârghia valorii literare. Am încheiat şi eu: şi scriitorii sunt făclii care se sting luminând.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.