Un teatru cu puţin absurd

0
366

Nu cu multă vreme în urmă presa germană s-a întrecut în a publica anunţuri de parcă s-ar apropia o furtună. Asemenea ştiri erau vînturate acum un secol. De pildă: serviciul militar să devină obligatoriu, în caz de criză populaţia este sfătuită să-şi facă rezerve de apă şi hrană pentru zece zile, întreprinderile să sprijine construirea de cazărmi, civilii chemaţi sub drapel să ajute militarii aflaţi în misiune. Autorităţile ar putea raţionaliza resursele alimentare. Toate acestea mi-au adus aminte de lecţiile de tactică, din timpul stagiului militar. Cînd maiorul ne explica cum trebuie să ne comportăm în caz că vine inamicul. Eu făcînd armata în Ardeal, de obicei iluzia venea dinspre Apus. Am luat seama la scenariul închipuit de generalul de brigadă (r) Cornel Codiţă. Care descrie anunţurile din presa germană, cu umor militar şi politic. Surse bine informate – scrie generalul cu ironie – bazîndu-se pe documente oficiale germane – noua directivă a apărării civile – au făcut cunoscut că administraţia Merkel ia în serios varianta unui război şi a început să-şi pregătească populaţia pentru vremuri grele. Apoi, generalul desfăşoară o hartă pe care se plimbă cu ipotezele pe ea. Închipuie un atac din partea Franţei care ar dori să-şi spele eşecul din cel de-al doilea război mondial şi să ocupe Berlinul prin operaţiuni fulger. O altă variantă ar fi un atac din partea Statelor Unite ori a Rusiei (ori a unei coaliţii ruso-americane) pentru a pune capăt jocului nefast al Germaniei în politica pescuitului oceanic. Alte ipoteze mai puţin posibile într-un timp scurt ar fi acelea venite din partea Turciei. Avînd un cap de pod populaţia turcilor emigranţi ar putea face un cleşte prin care ar obliga Germania să ridice mîna pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Generalul, citînd experţii războiului hibrid, avansează posibilitatea unei acţiuni militare din partea unei alianţe Belgia-Olanda-Danemarca, state nemulţumite de faptul că Germania îşi vîră coada în micul trafic de graniţă. Numai aşa ne explicăm conţinutul anunţurilor din presa germană (nu în reviste de umor) care sfătuiesc populaţia să-şi facă provizii de apă şi mîncare. Scenariul închipuit de general ca o piesă de teatru a lui Pascal Bruckner are un sîmbure mare de adevăr. Ministrul de interne al Germaniei, domnul Meziere s-a băgat cam mult în seamă “ca orice găină politică a făcut o mărgică, despre care crede că este un ou de struţ”. A vrut să dea de veste cancelarului cît este el de harnic şi cum se ocupă el de pregătirea civilă a populaţiei. Presa l-a luat în serios şi a ieşit o ştire de alarmă. Deocamdată Germania nu se simte atacată. Nici nu ţinteşte ipostaza de victimă. După dezertarea Angliei din UE simte nevoia să se reinventeze politic pentru a fi centrul Europei. (Deşi Centrul Europei este în Maramureşul de peste Tisa). Poate ministrul german de interne a vrut să redeştepte spiritul militar al naţiunii germane. Pînă acum este cunoscut pacifismul german. Dar au şi nemţii radicalii lor. Verzii au trecut de la atitudinea pacifistă la susţinerea energică a variantei militare. Cît priveşte planurile de protecţie civilă ale domnului de Meziere, pot prinde bine (fără umor) celor care nu obişnuiesc să facă aprovizionarea pentru casă şi mănîncă la restaurant. Ar trebui să nu uităm piesa lui Pascal Bruckner lansată în premieră mondială în august la Bucureşti (prin Chris Simion), o satiră usturătoare la adresa puterii din Europa (mai ales a preşedintelui Hollande). Căpitanii marelui vas dansează în timp ce vasul se frînge şi pasagerii pier sub apă. Un teatru numai cu puţin absurd. Încolo, este o realitate clasică, dureroasă şi greu de ţinut în frîu.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.