IN MEMORIAM MIHAI MUREŞAN

0
517

“A murit nea Muri!” – vestea a lovit ieri ca un fulger redacţia cotidianului “Graiul Maramureşului” pentru care Mihai Mureşan a scris peste patru decenii. Şi nu a făcut-o oricum, ci cu o eleganţă şi o modestie rar întâlnite. A fost un pasionat frenetic al sportului pe care l-a iubit dincolo de cuvintele pe care le-a potrivit în mii de cronici, de interviuri şi însemnări.

Născut în 4 noiembrie 1943 în Baia Mare, absolvent de Filologie la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (promoţia 1970), debutează în mass media doi ani mai târziu. Se dedică inspirat jurnalismului sportiv, graţie trecutului său în domeniu (a jucat volei la Voinţa Baia Mare, în Divizia B), dar nu ocoleşte nici alte paliere ale presei scrise. Ani buni a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Presei Sportive din România, filiala Maramureş. A fost, de asemenea, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, distins fiind în 2007 cu o diplomă de excelenţă din partea Ordinului Ziariştilor. A contribuit semnificativ la două premiere – borne de reper în istoria sportului maramureşean: organizarea spectacolului dedicat celor mai buni sportivi din judeţ în anul 1979 (cu Cristian Ţopescu prezentator) şi a expoziţiei de afiş sportiv (vernisată în 1999). Autor de cărţi cu tematică decupată din preajma fileului de volei (marea lui dragoste), a semnat sute de programe şi caiete sportive, a trăit prin şi pentru sport la temperaturi incandescente, nepunându-şi niciodată inima la adăpostul indiferenţei.
“Împreună sau separat am bătut drumurile sportive ale României şi meridianele continentale, urmând traseele cluburilor noastre prin Europa. Am dormit în autobuze, am dârdâit de frig pe stadioane, am rezistat cascadelor de decibeli rostogolite peste noi în sălile competiţiilor continentale, am înghiţit plumbul tipografiei ca să aducem sub lumină de tipar pulsul sportiv al Maramureşului. La toate acestea Mihai Mureşan a fost PREZENT. (…) Mihai Mureşan – UN PRINŢ AL PRESEI SPORTIVE ETERN CĂLĂTOR CU ŞI SPRE STELE ALE ARENELOR SPORTIVE. VEŞNIC PENTRU ALŢII ŞI NICIODATĂ PENTRU EL. UN GENEROS ÎN GARA CĂRUIA TRENUL SPRE EDEN NICIODATĂ NU VA OPRI” – aşa scria Lector în “Basorelief” 1361 publicat în 28 ianuarie 1999.
Chestionat în diferite momente ale carierei sale de jurnalist sportiv despre marile bucurii şi dezamăgiri trăite în vâltoarea competiţiilor maramureşene, nea Muri (aşa cum îi spuneam cei apropiaţi) se păstra mereu în zona voleiului: promovarea din 1973 ne-o povestea ca fiind una din amintirile cele mai privilegiate, la polul opus situându-se retrogradarea cu Voinţa.
Pe când împlinea 65 de ani, îi mărturisea colegului şi prietenului Ion P. Pop: “Cînd se va-ntâmpla să dau ortul popii – indiferent cine va fi la conducerea clubului din Baia Mare – să-mi pună în sicriu o minge de volei cu autografele jucătorilor şi conducătorilor, un poster cu echipa şi un fanion al clubului. Nu-mi doresc altceva!”

Drum lin, nea Muri! Rămâi mereu în sufletul nostru.

NICIUN COMENTARIU